tag:blogger.com,1999:blog-5222469379977242572024-02-07T07:01:17.810+02:00THE NAME OF THE ROSEIleana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.comBlogger130125tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-66299285065844084042010-12-12T14:29:00.004+02:002010-12-12T14:47:44.219+02:00UpdatePe scurt, din minunile anului care s-a scurs.<br /><br />Unu, avem o surioară nouă, pe nume Marta. Are 3 luni, e liniştită şi înţelegătoare, cam aşa cum îmi închipuiam că trebuie să fie cineva cu un astfel de nume. Nu ştiu ce părere îşi face despre lumea în care a aterizat, că mai tot timpul aude buşituri, ţipete, vorbe încălecate şi, în general, un balamuc cu care noi ne-am obişnuit şi pe care nu-l pot reduce sonor oricît de mult m-aş strădui. <br /><br />Doi, după ce am suspendat vreme îndelungată terapia Mariei, o reluăm cu forţe noi, chiar nu se mai putea, bunele deprinderi se pierd în cazul ei foarte uşor. Mai ales că în ultimul an a avut parte de o mamă însărcinată, obosită şi fără chef de viaţă, de un Cosma agitat că nu-l mai pot duce în braţe şi nici scoate afară şi de prietenele-terapeute dispărute brusc şi definitiv.<br /><br />Trei, mi se pare că viaţa cu mulţi copii este ceva ce aduce cu urcatul pe munte: curg apele de pe tine, îţi vine să o iei înapoi de nervi că te-ai apucat să faci traseul ăsta tâmpit, dar când ajungi la sfârşit ai o satisfacţie grozavă, deşi mai ai puţin şi-ţi dai duhul. Încet-încet inima nu mai bate ca apucata, îţi recapeţi suflul şi poate scoţi şi aparatul de fotografiat din geantă :) Cam aşa sunt eu la sfârşitul fiecărei zile, când în sfârşit îi văd adormiţi pe toţi, unii mai strâmb, alţii mai relaxat. <br /><br />P.S. Postul ăsta l-am scris într-un moment mult-aşteptat de somn al celor 4. Într-o juma' de oră ei se trezesc, eu bag aparatul la loc în geantă şi îmi pun bocancii :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-87637282201148723712010-11-19T09:46:00.003+02:002010-11-19T10:00:07.176+02:00Din ciclul "c-aşa vreau eu"!Prima zi de şcoală pentru Maria (cu întârziere de două luni, dar din motive obiective). Un dom' profesor uşor neras, cu un ochi azvârlit mai într-o parte. <br />- Ce are?<br />- Retard sever şi epilepsie.<br />- Face crize grand mal sau petit mal?<br />- Grand mal.<br />- Cum face? Se tăvăleşte pe jos, dă din mâini şi din picioare?<br />- (îmi reţin o grimasă de stupoare) Face crize doar în somn. (Nu era cazul să-mi reţin grimasa, era doar începutul).<br />- Bine, lăsaţi-o aici.<br />- NU o las, are însoţitor.<br />- Nu mă interesează, să stea pe hol. Mă descurc cu ea.<br />- Da, înţeleg, dar e nevoie de o tranziţie... Măcar până înţelegeţi ce spune.<br />- Eu înţeleg tot, le cunosc limbajul.<br />- Atunci să vă spun câteva activităţi preferate ale ei.<br />- Nu mă interesează, poate sunt contraindicate (?!). O să văd eu ce ştie şi ce nu ştie.<br /> Maria deja se învârtea în cerc, am încercat să-i atrag atenţia asupra acestei autostimulări, ca indicaţie indirectă că dacă face aşa, înseamnă că se plictiseşte şi ar trebui să schimbe activitatea.<br />- Ştiţi, se învârteşte în cerc dacă nu are o ocupaţie sau se plictiseşte.<br />- Foarte bine că se învârteşte.<br />- (Din ce în ce mai alarmată) Păi, nu e bine deloc!<br />- Lasă, că o pun să se învârtească şi în sens contrar, să nu ameţească.<br /><br />Ştiu, suntem o ţară de doi lei, dar reuşesc să mă uimesc de fiecare dată când mai descopăr un motiv în plus. Până una-alta, nesimţirea acestui dom' profesor m-a făcut să clămpănesc din nou nervoasă pe tastatura blogului.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-5667877955642145312010-08-03T17:52:00.005+03:002010-08-03T19:17:06.225+03:00Cărţi de terapie pentru copilul tău special<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaVJMreP3x8D1bBu192RGMQrNNn40I8dj64IPyKWVHCNSbTwXQOBglcY16caITB8g8RMyINOibcSF-ImeuVPUeozuzomX3oNlu12oRzvcxAVm1Hn7VD53zso7RMmrnppMTICwrnrcOGoq4/s1600/logo+asa.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 148px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaVJMreP3x8D1bBu192RGMQrNNn40I8dj64IPyKWVHCNSbTwXQOBglcY16caITB8g8RMyINOibcSF-ImeuVPUeozuzomX3oNlu12oRzvcxAVm1Hn7VD53zso7RMmrnppMTICwrnrcOGoq4/s200/logo+asa.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5501199192505649234" /></a><br />Am promis că pun punct şi virgulă la blog. A fost mai mult un punct, dar iată că s-a ivit un prilej de a lua o pauză de la pauză :)<br /><br />În ultimul an m-am străduit să dau drumul unei edituri care să se ocupe doar de publicarea celor mai importante cărţi de terapie pentru copiii cu întârzieri de dezvoltare. Cărţile pe care părinţii le caută disperaţi, le găsesc greu, doar comandate din străinătate, sau care circulă în traduceri vai de capul lor pe internet sau xeroxuri date din om în om.<br /><br />Pe scurt: am înfiinţat <a href="http://www.editurafrontiera.ro">Editura Frontiera</a>. <br /><br />Prima carte care a apărut este "Ghid de terapie ABA", partea I (dedicată strategiilor de modificare comportamentale). Cartea este traducerea primei părţi din "A Work in Progress" de Ron Leaf şi John McEachin.<br /><br />Ghidul poate fi comandat online, de pe site-ul editurii.<br /><br />M-aş bucura să ştiu că vă este de folos.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-73198473365667370002009-09-16T15:09:00.004+03:002009-09-16T15:34:48.880+03:00Punct şi virgulăCred că am să pun punct şi virgulă la blog. Nu punct, că nu sunt sigură că vreau să-l închei, dar aşa, o pauză semnificativă.<br /><br />Motivaţia pentru care am început să scriu aici s-a cam evaporat. Terapia Mariei a căzut undeva în fundal. Echipa de terapeuţi mi s-a dezintegrat, am rămas doar cu Diana cea inventivă. Timpul mi se scurge printre degete şi nu mai am energia şi nici priceperea de a coordona terapia. Am obosit, iar Maria se complică tot mai mult comportamental pe măsură ce creşte. <br /><br />Un blog de familie, spre care derapasem în ultima vreme, mă plictiseşte să mai ţin, şi nici nu îmi place să vorbesc oricui de pe net despre noi.<br /><br />Idei glorioase nu am.<br /><br />Aşa că un punct şi o virgulă sunt un gest decent pentru momentul de faţă.<br /><br />Cu bine :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-34613389567506325052009-08-27T16:49:00.005+03:002009-08-27T21:34:05.183+03:00Leapşa cu cărţi<a href="http://parttimeme.blogspot.com/">Dinny</a> mi-a dat bătaie de cap, nu glumă. O leapşă cu cărţi - mie, care şterg praful de pe cărţi ca de pe bibelouri şi proptesc maşina de spălat cu <strong>Ulysse</strong>, ca să nu mai dea de toţi pereţii când vibrează. Deci trebuie să-mi încordez bine materia cenuşie ca să-mi amintesc câte ceva.<br /><br />1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit în dragoste?<br />Savatie Baştovoi, <a href="http://savatie.trei.ro/savatie/de_ce_suferim_din_dragoste.htm">"De ce suferim din dragoste"</a> şi <a href="http://savatie.trei.ro/savatie/prima_dragoste.htm">"Prima dragoste</a>". Ba chiar şi <a href="http://savatie.trei.ro/savatie/de_ce_se_sting_luminile_in_discoteci.htm">"De ce se sting luminile în discoteci</a>". <br /><br />2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?<br />Iubitului meu soţ :) nu ştiu ce i-aş da să mai citească, acum mi-o ia el înainte şi îmi recomandă el mie :) A, ba da, am citit toamna trecută viaţa Sfântului Luca din Crimeea, e o carte pe care aştept să o parcurgă neapărat într-o zi. Iar eu am de citit <strong>Mantaua</strong> lui Gogol, nu de alta, dar i-a făcut ferfeniţă supracoperta, semn că e beton :))<br /><br />3. Ce carte ai recomanda şi de ce celei mai bune prietene?<br />Of, cea mai bună prietenă a mea e mai tobă de carte de o mie de ori decât mine. Şi are doctorat în Nabokov :) I-aş recomanda "Cultura duhului", de Rafail Noica (dar sunt sigură că deja a citit-o!).<br /><br />4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?<br />"Micul pateric" povestit de pr. Savatie. E înţelepciune dumnezeiască rumegată pentru cei mici.<br /><br />5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare călător/aventurier?<br />Pot să zic "Apolodor" de Gellu Naum? :)) Să se mai smerească un pic, ce, doar călătoresc şi pinguinii :)<br /><br />6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?<br />Nu ştiu dacă ar primi o recomandare de lectură. Poate să-i strecor în geantă "Jurnalul fericirii" al lui Steinhardt?<br /><br />7. Ce carte ai recomanda unei persoane care nu iubeşte lectura?<br />"În căutarea oii fantastice" a lui Murakami. N-o s-o lase din mână, chit că la sfârşit o să se întrebe "da' ăla cine era şi de ce făcea chestia aia, etc."<br /><br />8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu nasul pe sus?<br />Să ia o carte de Derrida, pe care o vrea el. Şi pe urmă să ne povestească ce a înţeles.<br /><br />9. Ce carte i-ai recomanda primului din blogroll?<br />Păi, la mine nu e nici unul primul, că se ordonează după cea mai recentă postare :) Dar fiindcă blogrollul începe cu părinţi speciali, aş îndrăzni să zic "Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie", a lui Oliver Sacks. Te mângâie puţin cu trecerea în poveste a unor oameni speciali.<br /><br />10.Ce carte i-ai recomanda unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?<br />Să citească viaţa unui sfânt nebun pentru Hristos. De pildă, Sf Andrei cel Nebun sau Sf Simeon cel Nebun. Ca să înţeleagă că nu orice se vede e aşa cum pare.<br /><br />Las leapşa <a href="http://www.viatalatara.wordpress.com">Ancăi </a>(cu o modificare importantă, să scrie despre filme, nu cărţi!) şi la doi prieteni de nădejde: <a href="http://undevainromania.wordpress.com/">Grădinarul</a> şi <a href="http://ciprianvoicila.blogspot.com/">Filo</a>.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-88096128473435102912009-08-22T23:46:00.003+03:002009-08-23T00:29:46.275+03:00Born to buy<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3jaLP3r1w6ivrUgioFUjxvqeQSA6VCcHNh0kAxI3bQI31HCxNYhjXsq8gvxB2shmHnL7Nix-c-aHkZj3CfG02KXOvBDzcV1sXVYwoWaNUTs5jrNjpD-DUdTmL1-PF2RNU-ts2atZ4HJKn/s1600-h/Consuming%2520Kids%2520image.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 250px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3jaLP3r1w6ivrUgioFUjxvqeQSA6VCcHNh0kAxI3bQI31HCxNYhjXsq8gvxB2shmHnL7Nix-c-aHkZj3CfG02KXOvBDzcV1sXVYwoWaNUTs5jrNjpD-DUdTmL1-PF2RNU-ts2atZ4HJKn/s320/Consuming%2520Kids%2520image.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5372901630641907378" /></a><br /><br />Tocmai am văzut documentarul de care povesteam în postarea anterioară (Silvia a fost săritoare ca întotdeauna şi a făcut rost de el). <br /><br />Nu ştiu cu ce să încep: să vă zic că de mult nu am mai stat cu pielea încreţită ca la găini să văd un film? Să vă spun cât de greu este să-ţi vezi epoca pusă în perspectivă (că noi ne-am obişnit să trăim înecaţi în publicitate şi branduri şi ni se pare normal)? Să vă spun cât de urâţi sunt copiii care vor, şi vor, şi vor, şi nici ei nu ştiu de ce şi unde să se oprească din vrut? <br /><br />Cine vrea horror să facă bine şi să vadă un calup gros de reclame cu fetiţele care aspiră la idealul sexi-prostuţ Bratz, Barbie, Spioanele, Hannah Montana, etc. Sau cu băieţi care trag cu puşca, dau cu pumnul sau urlă ca hienele aţâţate de sânge la meciuri de wrestling. Şi nu e glumă, nici film. E realitatea cu care ne-am obişnuit şi de care ne amăgim că nu putem scăpa.<br /><br />Nu e vorba doar de branduri care îşi iau ca target copii din ce în ce mai mici. E vorba de faptul că brandul vine la pachet cu un set întreg de valori: ai, eşti fericit, nu ai, eşti un ratat. Ai, te poţi juca, nu ai, te plictiseşti. Şi pachetul ăsta de valori nu prea seamănă cu ăla de-acasă de la mama. <br /><br />Argumentul clasic care se aduce este că părinţii sunt responsabili, la urma urmei, şi că n-au decât să nu-i lase pe copii să vadă publicitate sau să nu-i lase să cumpere ce vor ei, şi gata. Ei bine, nu-i chiar atât de simplu, şi numai cine are copii ştie cât de greu este să te iei la trântă cu insistenţele şi dorinţele lor. Mi-a plăcut analogia folosită de una din femeile alea deştepte care vorbesc în film. E ca şi cum proprietarul a 50 de tiruri le-ar da drumul la <em>toate </em>odată cu 100 km/oră pe un drum plin de copii şi ar zice că e treaba părintelui dacă dă tirul peste copil: de ce l-a lăsat să se joace acolo?. Pentru că asta e marketingul care ţinteşte copiii: o uriaşă avalanşă reală şi virtuală, căruia părintelui îi e din ce în ce mai greu să facă faţă singur.<br /><br />Cu ocazia asta am aflat şi eu cum se fac reclamele la produsele pt copii: se filmează copii în magazine/şcoli/petreceri, chiar şi toalete (da, da, ia gândiţi-vă la reclama aia la hârtie igienică în care vezi un băieţel care stă pe toaletă şi bâţâie din picior), etc, pentru a fi observaţi cum reacţionează, ce zic, cum se mişcă, astfel încât reclama să redea cât mai natural copilul. Cum zicea un psiholog din film, preocuparea asta nu e departe de pedofilie.<br /><br />Huh, să mă opresc. Vedeţi filmul.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com21tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-36335115702101577902009-08-20T16:43:00.005+03:002009-08-20T17:23:22.818+03:00Copii născuţi cu brandul în braţeNu concepe laptele fără Chocapic şi ziua de naştere fără McDonalds. Ţopăie de bucurie când primeşte cadou o Barbie şi surâde fericit când îmbracă tricoul cu Spiderman. Cărţile de joc Power Rangers sunt cele mai tari în pauza de la şcoală şi Hannah Montana e diva indiscutabilă a fetelor care aspiră la preadolescenţă.<br /><br />Cât de branduit e copilul tău? Dacă nu te-ai gândit până acum, poate o faci după ce vezi trailerul unui documentar foarte recent, care pare extrem de interesant: <STRONG>Consuming Kids - The Commercialization of Childhood</STRONG>. Cine face rost de el să zică în gura mare :)<br /><br /><br /><OBJECT class=BLOG_video_class id=BLOG_video-831ad2098d5ee66 height=266 width=320 contentId="831ad2098d5ee66"></OBJECT>Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-25420560723093442942009-08-13T11:06:00.003+03:002009-08-13T11:18:13.853+03:00Gângănii<strong>Bubiţe</strong>. Pe pielea Mariei au început să apară la un moment dat bubiţe măricele, roşii. La primele 4-5 n-am zis nimic. Deh, copiii fac tot felul de bubiţe şi nu ştii de ce. După 10-15 am început să suspectez o alergie. O fi laptele de vacă prea gras? Nu i-au plăcut ouăle? A mâncat altceva dubios (dar ce?, că aici n-ai acces decât la propriul frigider, care e controlat de mami :)). După 20 de bubiţe, maică-mea a descoperit că pijamaua Mariei avea numai pete mici de sânge pe dedesubt. Deci gângania era de vină! S-au scuturat paturi, lenjerii, s-a dat cu spray din ăla ucigător şi bubiţele au început să treacă. Uf, aici natura rulz..<br /><br /><strong>Viespi.</strong> Duminică m-a înţepat o viespe. Am descoperit cu ocazia asta că am un soi de alergie, pentru că mi s-a umflat o parte din antebraţ şi nu s-a calmat decât cu un pic de Claritine. Azi o viespe l-a înţepat pe Damian de 2 ori. După ce că el e ipohondru şi moare de frică dacă vede o gânganie, asta i-a pus capac. Nu vrea să mai mişte mâna cu pricina, nu vrea să mai mănânce şi nici să iasă din casă. <br /><br /><strong>Muca!! </strong>"Mu(s)ca, mami!" Ăsta e Cosma, care n-are frică de gângănii şi prinde cu mâna fel şi fel de orătănii şi mi le-aduce mie: muşte, bondari, fluturi de molie, păienjeni. <br /><br /><strong>Gândăcelu' lu' mama</strong>. Chiar, de ce ne alintăm copiii cu nume de gângănii?!Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-60374681587936289062009-08-08T15:01:00.004+03:002009-08-08T23:23:56.455+03:00Strugurele<OBJECT class=BLOG_video_class id=BLOG_video-1e97f770749e86d0 height=266 width=320 contentId="1e97f770749e86d0"></OBJECT>Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-10024623095817457562009-08-07T23:16:00.003+03:002009-08-07T23:55:56.421+03:00Pe dosMâinile Mariei, în imagini.<br /><br />Astăzi, Maria şi fluierul - l-a descoperit de câteva zile şi răsună valea de fluieratul ei :) E un exerciţiu nemaipomenit pentru obrăjorii ei, pe care şi-i umflă aşa cum nu am reuşit noi s-o convingem în ani buni de miogimnastică. Dar iată în ce fel straniu ţine fluierul...<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigwSKTFWztFOvRKif17_QHwzyobPNlW0H4AzMuZOgodbevf6yeV4qwdRi-p5MRlQu9lxwogMFrzrc-_-f4Ep6REuWbTXAdvudxAuXlp6SZdfxyU51Iy2WUPm_HgCNmY-1MKl6MBWRQ7TTy/s1600-h/Bran+2009+409.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigwSKTFWztFOvRKif17_QHwzyobPNlW0H4AzMuZOgodbevf6yeV4qwdRi-p5MRlQu9lxwogMFrzrc-_-f4Ep6REuWbTXAdvudxAuXlp6SZdfxyU51Iy2WUPm_HgCNmY-1MKl6MBWRQ7TTy/s200/Bran+2009+409.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5367328085396982402" /></a>Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-79790275824939710172009-07-27T20:31:00.004+03:002009-07-27T20:46:43.564+03:00Ştiţi bine engleză?Ştiu, e sadică rău reclama asta, dar e mortală :)<br /><br /><OBJECT class=BLOG_video_class id=BLOG_video-1761bf57b4a11a4b height=266 width=320 contentId="1761bf57b4a11a4b"></OBJECT>Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-21864887006261866582009-07-25T16:20:00.000+03:002009-07-25T16:41:29.122+03:00Două mâini în plusDa, Maria are două mâini în plus şi nu se hotărăşte ce să facă cu ele. Nu o ajută aproape deloc, sunt ba prea blegi, ba prea puternice. Apasă tare când trebuie să fie delicate şi abia se mişcă dacă trebuie să o susţină într-o mişcare mai dificilă. Singurele scheme motorii pe care le foloseşte sunt mâna-lopată (îşi face vânt cu ele şi loveşte - fie cu palma goală, fie cu obiectul care s-a întâmplat să fie în mână) şi mâna-gheară (degetele i se arcuiesc instantaneu să zgârie când vreun corp uman familiar intră în zona ei). <br /><br />Problema asta a <a href="http://namerose.blogspot.com/2008/05/doamna-fr-corp.html">percepţiei propriului corp </a>e veche şi nu i-am dat de cap până în ziua de azi. Au fost vremuri când am insistat mult pe antrenarea senzorială. Acum vreau să o reiau parţial, pentru că am ajuns la limita suportabilităţii cu zgâriatul şi lovitul. Săptămâna trecută am primit o peniţă de stilou în braţ şi cu asta am zis STOP. Lucrurile pot deveni extrem de periculoase, mai ales că e şi Cosma prin preajmă şi el chiar nu poate anticipa primejdii de felul ăsta.<br /><br />Am decis să reluăm exerciţiile de tip heavy work. Asta înseamnă activităţi cu greutăţi, prin care mâinile primesc informaţii senzoriale suplimentare. În mod cert Mariei îi lipsesc senzaţiile variate în mâini, având în vedere că şi le foloseşte atât de puţin (nu are abilităţi de motricitate fină). Şi noi, dacă stăm nemişcaţi mult timp simţim apoi nevoia să alergăm, să dăm din picioare, să facem mişcări mai accentuate pentru a ne simţi membrele.<br /><br />Câteva exemple concrete de heavy works care îi sunt mai accesibile:<br />- Împins/cărat/tras obiecte grele, de exemplu un cărucior umplut cu obiecte, un ghiozdan mai greu pus în spate, sacoşa cu cumpărături, etc sau pur şi simplu cărat mai multe cărţi dintr-o cameră în alta.<br />- dat cu aspiratorul<br /><br />Mai sunt multe alte activităţi, dar deocamdată nu le poate face:<br />-săpat cu lopata<br />-greblat frunzele<br />-împins roaba<br />etc<br /><br />Am mai făcut de-a lungul timpului aşa ceva, am avut chiar şi greutăţi de pus pe mâini pe care le foloseam la desenat sau orice implica nevoia de mişcări fine ale mâinii. Greutăţile le-a suportat o vreme, apoi a început să muşte când i le puneam, pe urmă a reuşit să şi le scoată singură.<br /><br />So wish me good luck! :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-42970704477880664992009-07-24T23:10:00.001+03:002009-07-25T00:24:09.420+03:00BăieţiiCând mă reîntâlnesc cu D, îmi trebuie cam o zi-două să mă obişnuiesc să am adrenalina mereu zburlită. <br /><br />Cântă şi râde foarte tare. Vorbeşte mult, şi când trebuie, şi când nu trebuie. E tovarăşul ideal pentru călătorii lungi şi plicticoase, dar inamicul numărul 1 când ai nevoie de puţin timp pentru tine sau de un răgaz de gândire.<br /><br />Cosma intră şi el în trepidaţie când vine D, aşa că săptămâna asta au ţipat/cântat cot la cot. Am jurat în barbă să iau masa singură, înainte să le dau copiilor de mâncare, altfel îmi stă mâncarea în gât şi inima mai-mai să explodeze la fiecare împins de scaun, căzut, ţipat sau auzit "mama!!!" din 3 părţi deodată.<br /><br />Aşa, şi acum câteva poze în care nu s-a mişcat nimeni :)<br /><br />D are de citit 10 cărţi în vacanţă, şi cum aici nu are copii să se joace, n-are altceva de făcut decât să citească :)<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh535K5Y4_X9KxJUrgfn7nWquHXrqQZpUu8XtySImedd1Vqq55I9ARE49l8sQt6Z4PyL7g4Lj4X0BSssFs8_Jwr_UyRxU-3uT2OhQTUs9eWX2Luf7aR-bMyDlgLnsR2bORCFlSxi8BIhCqm/s1600-h/ma+hlizesc+tot+timpul.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh535K5Y4_X9KxJUrgfn7nWquHXrqQZpUu8XtySImedd1Vqq55I9ARE49l8sQt6Z4PyL7g4Lj4X0BSssFs8_Jwr_UyRxU-3uT2OhQTUs9eWX2Luf7aR-bMyDlgLnsR2bORCFlSxi8BIhCqm/s320/ma+hlizesc+tot+timpul.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5362130003066853714" /></a><br /><br />Cosma se pune şi el repede la citit când îl vede pe frati-su :)<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI2ylqTZ82e7q-g5cyoLRti3_SfYq1sVUAXimBgNYG06gvM6-JURRUliPiQ7a5v-aLUUyv8hhvjUlrp6hy1d0gKIX7BMEYviyFMCGJwqGhAUGdOerfDwwTwobmedDZIdOhMONzFypEkdk0/s1600-h/frati+buni.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI2ylqTZ82e7q-g5cyoLRti3_SfYq1sVUAXimBgNYG06gvM6-JURRUliPiQ7a5v-aLUUyv8hhvjUlrp6hy1d0gKIX7BMEYviyFMCGJwqGhAUGdOerfDwwTwobmedDZIdOhMONzFypEkdk0/s320/frati+buni.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5362136115832291490" /></a><br /><br />Sfârşitul unei fugăreli bune:<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs49sxcesLiv7nbPOKQZhXjPSxkQGQgeoSjBgn8vsgRncT5NPoiZIPtH3CGlqCuf0L2Ws0GjNORPcp-HKNaxDLfLBkuCcs4XKg-iP8yHMfsVlQAj9SzpLOaJ-vbLJciTon8JvhGf1XjGjb/s1600-h/printre+picioare.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs49sxcesLiv7nbPOKQZhXjPSxkQGQgeoSjBgn8vsgRncT5NPoiZIPtH3CGlqCuf0L2Ws0GjNORPcp-HKNaxDLfLBkuCcs4XKg-iP8yHMfsVlQAj9SzpLOaJ-vbLJciTon8JvhGf1XjGjb/s320/printre+picioare.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5362138816764936706" /></a><br /><br />Mai aveam de gând să pun o poză cu D suit în căruciorul lui Cosma şi dând ordine "mai în faţă! acum în spate! hai, împinge! aşa, hi hi" etc, dar se încarcă greu pozele, şi oricum nu-s de stofă, că n-am meşteşug fotograficesc. Gata, asta a fost povestea din seara asta :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-64931978365914777732009-07-20T09:54:00.000+03:002009-07-20T16:31:22.295+03:00Cu ce ne-am mai ocupat în ultima vremeAm făcut gogoşi<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitgygXCY-tdQm0cRcvI2zJYC944hi0gApD4ItGVdHaokvB_YSqJvmbhJH45Lh4rkUmU1GT_YAkPXpwkvCnFmwf84YGZqHBHvKiUTSNNwMYcoNXXy1mnL2D2gtMbdx1CcdLSNqlBJVoyhGQ/s1600-h/gogosi+bune.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitgygXCY-tdQm0cRcvI2zJYC944hi0gApD4ItGVdHaokvB_YSqJvmbhJH45Lh4rkUmU1GT_YAkPXpwkvCnFmwf84YGZqHBHvKiUTSNNwMYcoNXXy1mnL2D2gtMbdx1CcdLSNqlBJVoyhGQ/s320/gogosi+bune.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5360436073656772914" /></a><br /><br /><br />Am făcut o ladă de nisip. Cosma are nisip şi-n gură, şi-n cap când iese de acolo. Maria nu găseşte încă poziţia cea mai comodă ca să se joace. DAcă intră în ladă şi stă în fund, ocupă mai tot spaţiul. Dacă stă lângă ladă, nu prea mai ajunge la nisip. Pe vine nu poate sta, nu are echilibru (deşi ar fi poziţia ideală). <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfaZyOy_sM8TjlHkmFODge6Gz0ULCv8w1tKXjl3bqoaM9hoqz23H3TirrzxzY4NBAm5KvzDM2TJEDu2m6cRWSflbd8Jmk3E5hmSM0sAChEz48zGf4Pb_b5Sxwb2K-nBYQjreseFMkh1KOh/s1600-h/lada+cu+nisip.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfaZyOy_sM8TjlHkmFODge6Gz0ULCv8w1tKXjl3bqoaM9hoqz23H3TirrzxzY4NBAm5KvzDM2TJEDu2m6cRWSflbd8Jmk3E5hmSM0sAChEz48zGf4Pb_b5Sxwb2K-nBYQjreseFMkh1KOh/s320/lada+cu+nisip.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5360476053504510114" /></a><br /><br />Maria a udat florile...într-un mod foarte personal, începând cu capul ei :)<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNY5Gb5OHq31a4vxx_wkYzO_ydI8PY9GVo3xv_oqtq01hYi5ooaNLUzxhfyIJOIK0cGv4VqDR1AJfZP5zz-0MWhMIr8JXw8Jq3zijhYYW5cD1D1VDAfP1lWCWEs9FUDZn33pQF9qLQm0Yq/s1600-h/Bran+2009+267.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNY5Gb5OHq31a4vxx_wkYzO_ydI8PY9GVo3xv_oqtq01hYi5ooaNLUzxhfyIJOIK0cGv4VqDR1AJfZP5zz-0MWhMIr8JXw8Jq3zijhYYW5cD1D1VDAfP1lWCWEs9FUDZn33pQF9qLQm0Yq/s320/Bran+2009+267.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5360476995978418130" /></a><br /><br />Pentru că Mariei a început să-i placă din nou să se joace cu mingea, dar nu ştie decât să o arunce în jos şi foarte aproape de ea, ne-am gândit să îi oferim o ţintă distractivă, doar-doar va încerca să plănuiască aruncatul. Am pus apă într-o piscină mică şi am lăsat-o să facă pleosc cu mingea. Ţintă suficient de maaare, recompensă garantată. Cam de la 2-3 paşi nimereşte ţinta, dacă mărim distanţa s-a terminat. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjRNBgjGVlb4wH53yMfadOSc-6MqCdtCvo2lL2lDWPspSus7LH0Sbt_2yOke5lyS6TISjPWshDGh3WmD1IvvB8abwItj8SVr0jPBX0MXJM8sfJZ0iJkd6SwQqucYtnz9lae7Gb7h0l4xKe/s1600-h/pleosc+cu+mingea.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjRNBgjGVlb4wH53yMfadOSc-6MqCdtCvo2lL2lDWPspSus7LH0Sbt_2yOke5lyS6TISjPWshDGh3WmD1IvvB8abwItj8SVr0jPBX0MXJM8sfJZ0iJkd6SwQqucYtnz9lae7Gb7h0l4xKe/s320/pleosc+cu+mingea.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5360483585281920866" /></a><br /><br />Am mai pictat/mânjit hârtii, dar Maria nu e împăcată dacă nu gustă un pic...<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjR78UjsaGU_ujh5J0tg-9g1umM6KPOo33yz-A_eENdXNKj8PbWgo5xrONgcxmJ9kPS_V7qzXv1dCA3BF-jz4ay4dNE9Y-aa2uCJxJRURQZGtKZSk_AOMFhZQraqyy6NMkJjmgRCtfpV3pN/s1600-h/Maria+dupa+lectia+de+pictura.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjR78UjsaGU_ujh5J0tg-9g1umM6KPOo33yz-A_eENdXNKj8PbWgo5xrONgcxmJ9kPS_V7qzXv1dCA3BF-jz4ay4dNE9Y-aa2uCJxJRURQZGtKZSk_AOMFhZQraqyy6NMkJjmgRCtfpV3pN/s320/Maria+dupa+lectia+de+pictura.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5360484516395402626" /></a><br /><br />Cosma a împachetat tacticos frunzuliţe pentru cal (!).<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgENcE2WLR8moKBu5tsd3xB1Mgz1yuBbVQ1nwI1T2LYi9oeVkGY_ryPtnzC1Q6un78lYz_RHDSrccqbF2x0p4QKrs2FcJMyNZaBUt1O3G8fsVVC8mUhXKrc0JyCm-uz_rJWIl9KY_bZGV2D/s1600-h/la+impachetat+de+frunzulite.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgENcE2WLR8moKBu5tsd3xB1Mgz1yuBbVQ1nwI1T2LYi9oeVkGY_ryPtnzC1Q6un78lYz_RHDSrccqbF2x0p4QKrs2FcJMyNZaBUt1O3G8fsVVC8mUhXKrc0JyCm-uz_rJWIl9KY_bZGV2D/s320/la+impachetat+de+frunzulite.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5360485344529582322" /></a><br /><br />Săptămâna asta au mai trecut peste noi o febră cu roşu în gât (Cosma) şi un rău de la stomac (Maria). Am mai rămas cu ceva sechele după căldura de săptămâna trecută- Maria e arsă rău pe picioare, dar o dăm cu tone de cremă şi sper să se refacă în câteva zile. A venit şi D la noi, aşa că tămbălăul e în toi :)) Promit poze şi cu el, dacă-l prind la pozat :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-75385303138620147302009-07-18T15:27:00.000+03:002009-07-18T22:21:53.008+03:00She's got your eyes<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitIW4h1RuZ5XXDIvGIrmyIB_IqUGlOneoUMBUpLW-C7zvYmB10aa3aTrDVrjUxqVvxd_SuW6XaFtaKz2tArxiOHp4iwONwLz7Gf8iRmHq8Z74Vc8kS279Tud95LpNZGnUd-85fvF_CQf90/s1600-h/shesgotyoureyes_t.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 168px; height: 210px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitIW4h1RuZ5XXDIvGIrmyIB_IqUGlOneoUMBUpLW-C7zvYmB10aa3aTrDVrjUxqVvxd_SuW6XaFtaKz2tArxiOHp4iwONwLz7Gf8iRmHq8Z74Vc8kS279Tud95LpNZGnUd-85fvF_CQf90/s400/shesgotyoureyes_t.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5359776120729952178" /></a><br /><br />via <a href="https://www.adbusters.org/">Adbusters</a>Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-23451582863863140692009-07-14T00:14:00.000+03:002009-07-14T00:47:32.092+03:00Talionul behavioristDe mult mă roade o neîncredere care ia proporţii faţă de legea fundamnetală din ABA (şi, prin extensie, din behaviorism): antecendent-comportament-consecinţă. <br /><br />Spus în cuvinte de oameni normali, asta înseamnă că orice comportament are un antecendent care îl declanşează şi o consecinţă care îl întăreşte. Umblând fie la antecedent, fie la consecinţă, modifici un comportament.<br /><br />Există consecinţe naturale. De exemplu, dacă un copil nu vrea în ruptul capului să-şi pună mănuşile în mâini, renunţi la cicălit şi laşi să lucreze consecinţa naturală: îi îngheaţă mâinile şi aşa o să vrea să-şi pună mănuşile (la Maria nu ţine, nici dacă dârdâie şi are mâinile roşii de ger nu stă cu mănuşile în mâini...).<br /><br />Există şi consecinţe care pot fi căutate. Dacă plodul se poartă urât, îi poţi tăia calculatorul pe ziua respectivă. Dacă nu vrea să stea la masă când îl chemi, nu-i mai dai să mănânce până la următoarea masă. Sau, ca să fim mai optimişti, dacă ia un zece la şcoală sau face un gest frumos, îl scoţi la o prăjitură :)<br /><br />Ceea ce am observat însă în mod practic este că de cele mai multe ori rişti să reinventezi legea Talionului şi să te intri în războaie inutile cu copiii. "Ai făcut asta, plăteşti" devine curând o dictatură a consecinţelor. Nici la Maria, nici la Damian consecinţele nu funcţionează ca la carte. <br /><br />Dacă pe Damian îl fac să "plătească" pentru fiecare greşeală/prostie, dezlănţui crize fără sfârşit, din care ieşim amândoi cu nervii ferfeniţă. Îl doare atât de tare că m-a supărat, încât nu-l mai interesează consecinţa şi se crizează progresiv cu fiecare minut care trece (în ideea că nu mai are oricum nimic de pierdut, de vreme ce m-am enervat). Dimpotrivă, suspendarea consecinţei - adică momentele când îl iert şi încerc să fiu bună cu el în ciuda faptului că mă supără - par să dea roade mai bune pe termen lung.<br /><br />Cu Maria nu am reuşit să modific nici un comportament negativ major. Bobârnacul pe care l-am inaugurat acum două săptămâni a eşuat, pentru că s-a transformat şi el într-un război "care pe care". Şi cu el eu am pus cruce nu numai aversivelor, ci şi intervenţiilor comportamentale gândite de psihologi. <br /><br />Concluzia mea este că orice perspectivă care se suprapune celei creştineşti sau o exclude e falită. Şi pentru că eu nu mai trăiesc după legea Talionului, ci după cea a iertării, încetez să mă mai supun Consecinţei. Am decis ca fiecare zgâriat/ciupit/mormăit/muşcat, etc al Mariei să fie pentru mine un reminder al neputinţei <strong>mele </strong>- nu a ei. Şi mintea mea să alerge acolo unde trebuie. Nu degeaba spunea mereu părintele Paisie că atunci când te supără cineva, să te gândeşti că dacă tu ai fi avut o stare duhovnicească mai bună, l-ai fi schimbat şi pe omul acela.<br /><br />So now it's between You and me.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-22378598622611551572009-07-07T23:24:00.000+03:002009-07-08T00:31:09.604+03:00O fetiţă asediatăCiufulită, sălbatică, oarbă, surdă, mută. Ea e fetiţa. <br /><br />Încăpăţânată, inventivă, un pic sărită. Ea e profesoara. <br /><br />Din întâlnirea lor ies scântei. Fetiţa se împotriveşte, nu înţelege nimic, nu vrea să fie trasă din întunericul netot şi cald în care a cuibărit-o boala. Profesoara nu are vreme să-i fie milă, ci pune scara şi ia cu asediu ghemotocul ciufulit. <br /><br />Asta e pe scurt, intriga din "The Miracle Worker". Un film vechi, dar uimitor de proaspăt şi captivant. A luat şi Oscar la vremea lui, pentru cine contează criteriul ăsta. Personajele reproduc o istorie adevărată: întâlnirea dintre celebra <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Helen_Keller">Hellen Keller</a> (fetiţa oarbă şi surdo-mută care ajunge o personalitate)şi <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Annie_Sullivan">Anne Sullivan </a>(profesoara care a învăţat-o să vorbească, să scrie şi să citească). <br /><br />Filmul e fantastic pentru că nu are nimic din dulcegăria şi didacticismul livrate de obicei de astfel de teme în filmele americane. Dimpotrivă. S-ar putea să smintească un pic pentru că e foarte... ABA. Chiar aşa! Sunt scene uluitoare de terapie acolo, de înfruntare a crizelor de tantrum, de manevrare a recompenselor, de învăţare a cuvintelor. <br /><br />Ce face profesoara chemată să ajute copila, dar incapabilă să lucreze din cauza "milei" şi răsfăţului părinţilor? Tace respectuos şi se supune obiceiurilor casei? Ho ho. Când vede cum fetiţa înfulecă din farfuria tuturor celor aflaţi la masă, fără ca aceştia să crâcnească, îi dă pe toţi afară, încuie uşa şi nu iese până când fetiţa nu se aşează pe scaun şi nu mănâncă singură cu linguriţa. <br /><br />Un balet încrâncenat de sunete şi atingeri face loc în cele din urmă întlnirii miraculoase cu lumea cuvintelor. Filmul se opreşte aici, la fântâna unde se face declicul major al fetiţei şi unde învie pofta ei de a şti cum se numesc toate lucrurile din jur. <br /><br />În realitate, întâlnirea dintre Hellen Keller şi Anne Sullivan a fost de-o viaţă. Au trăit una lângă alta timp de 49 de ani. Asta spune multe despre meseria de terapeut, nu? <br /><br />Cine vrea, poate găsi filmul în mai multe părţi pe youtube. Cine are alte surse, îl poate găsi şi altfel :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-91359342343434737892009-07-05T16:01:00.000+03:002009-07-05T16:18:19.632+03:00Bobârnacul terapeuticCred că am mai scris pe undeva pe blog despre comportamentele cele mai enervante ale Mariei: zgâriatul şi mormăitul. Zgâriatul e pentru toţi (mai puţin tati), mormăitul e doar pentru mine. Cu dedicaţie specială, ce să mai! Ne-am gândit şi răzgândit de vreo 2 ani cum să rezolvăm problemele astea şi nu am ajuns la nici o concluzie eficientă. Nici ignorul, nici time-out-ul, nici atenţie din belşug în momentele bune, nici cearta, nici retragerea recompensei în momentul apariţiei comportamentului, nimic nu a mers. Am încercat şi să îi cerem <strong>noi </strong>să zgârie (în ideea că nu va mai fi aşa funny dacă nu mai e un gest interzis), am mai ciupit-o şi eu subtil alte dăţi. Degeaba.<br /><br />Mai erau de încercat aversivele, pe care toată lumea le urăşte şi din cauza cărora ABA avea cândva faimă de tortură pentru copil (my God!). Dar ce-aş putea încerca care să fie şi eficient şi nici să nu aducă a bătaie? Ei bine, Diana (terapeuta Mariei) a avut o idee genială. Şi-a amintit cât o enervau bobârnacele cu care o trezea fratele ei din somn pe vremuri. Chiar, un bobârnac nu doare, dar pişcă şi e suficient de neplăcut ca să asociezi ieşirile tale cu o consecinţă negativă.<br /><br />De câteva zile îi aplic Mariei câte un bobârnac peste nas ori de câte ori mă zgârie sau mormăie şi îi spun tăios: "Nu mormăim!" sau "Nu zgâriem!". Atât. Cred că o să renunţ şi la contactul vizual, pentru că e o mică provocare la război în care îi place să se angajeze. La început, Maria a rămas uimită, acum îi mai vine să râdă câteodată, dar depun aici mărturie că mormăie şi zgârie mult mai puţin!<br /><br />Dacă o dezvăţ de grozăviile astea, îi ridic statuie Dianei. Sau bobârnacului?Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-26186117483253038332009-07-04T20:03:00.000+03:002009-07-04T20:28:58.419+03:00Picturi şi lipituriAzi am profitat de somnul de prânz al Mariei şi am stat cu Cosma la măsuţă să lipim şi să pictăm. Ne-am scos tuburile cu vopsea de care vorbeam <a href="http://namerose.blogspot.com/2009/05/ce-am-mai-cumparat-de-joaca.html">aici</a>:<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPpBpWnF3O63t4UrqVXqkN9m7kQBiboUsqCc_oY9YAai_RNr-Uc9gIE-65_5R7gVIoG7bcpO2SWh_hyTcsryJRHv9q_2LeSOBkiErqcNPUYj-jSThyR_51Z23JpgTF-jAHal6ybl647Zy3/s1600-h/Bran+2009+218.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPpBpWnF3O63t4UrqVXqkN9m7kQBiboUsqCc_oY9YAai_RNr-Uc9gIE-65_5R7gVIoG7bcpO2SWh_hyTcsryJRHv9q_2LeSOBkiErqcNPUYj-jSThyR_51Z23JpgTF-jAHal6ybl647Zy3/s200/Bran+2009+218.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5354652785215538002" /></a><br /><br />Planul a fost aşa: eu să desenez o formă simplă pe hârtie, Cosma să dea cu vopsea cum ştie, eu să decupez forma şi el s-o lipeasca pe o foaie colorată. Ei, nu a fost chiar aşa până la urmă...<br /><br />I-a plăcut la nebunie să mânuiască tuburile cu vopsea (cum ziceam, au un bureţel în capăt şi trebuie doar să strângi un pic şi iese culoarea). Doar că la un moment dat a început să strângă prea tare de tub şi să iasă prea multă culoare. În cele din urmă, a fost mai fascinat să dea cu tubul pe mâini decât pe foaie.<br /><br />Cu lipitul iar ne-am războit un pic. Am lipici lichid (un tub cu tifon în capăt), şi am avut aceeaşi problemă a strânsului de tub. Aşa că am renunţat să-i mai explic şi m-am ocupat eu de lipit (plus decupat).<br /><br />Iată totuşi ce a ieşit:<br /><br />Un măr<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj0Mpln41-ZD4TcUPm3JTuC7KV05OEEUwLzqCMcCArXLSj7Ih4XrXIOpKg6SprYqCGcQfK9YL9cpVlxuVAt6mPvEZQz1TNKmjbvlZ48Uf3aYZPfweVhGpwaQ1ZGwuQ59Lhhyphenhyphenz10mqERAP3/s1600-h/Bran+2009+217.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj0Mpln41-ZD4TcUPm3JTuC7KV05OEEUwLzqCMcCArXLSj7Ih4XrXIOpKg6SprYqCGcQfK9YL9cpVlxuVAt6mPvEZQz1TNKmjbvlZ48Uf3aYZPfweVhGpwaQ1ZGwuQ59Lhhyphenhyphenz10mqERAP3/s200/Bran+2009+217.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5354654710979230882" /></a><br /><br />Luna şi o stea (luna este fascinaţia lui dintotdeauna)<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjv5SN51GuKLJ8UJsXEppnEkrVkSOvh41VWsImjyJGOUHtQxlgo5gUCwULTfXDhKT8b8cKkHRjeQLitoJbWs3glyXTD865h3kqU72KnP9miDUCxkAV8NcgejHFoAZxfvq0Uv98Uqwuyoyt1/s1600-h/Bran+2009+216.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjv5SN51GuKLJ8UJsXEppnEkrVkSOvh41VWsImjyJGOUHtQxlgo5gUCwULTfXDhKT8b8cKkHRjeQLitoJbWs3glyXTD865h3kqU72KnP9miDUCxkAV8NcgejHFoAZxfvq0Uv98Uqwuyoyt1/s200/Bran+2009+216.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5354655484255194626" /></a><br /><br />O casă - expresivitatea e involuntară, culoarea maro s-a scurs în exces din tub :)<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghox1Hnj-J_h7ppq2YZ-adGlXvoaDdgO_PgLtvMV707FoxS-2ZrlKbyMEi613lypxNX_E7kXYoc76DIHXefWTlien43nxFWspuqrJcC8i0Q4oXrVnqr8oh7f7nLw1zLSWbG_O4IP-dIPIg/s1600-h/Bran+2009+215.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghox1Hnj-J_h7ppq2YZ-adGlXvoaDdgO_PgLtvMV707FoxS-2ZrlKbyMEi613lypxNX_E7kXYoc76DIHXefWTlien43nxFWspuqrJcC8i0Q4oXrVnqr8oh7f7nLw1zLSWbG_O4IP-dIPIg/s200/Bran+2009+215.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5354656157958220450" /></a><br /><br />Şi o mică grădină:<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9_STAeIR6HANtaXG5b8u5-myeTYVa7TP2uxlLW6NgBUg8U7_1g_G02Q_0umsTrF_ZjssQK3VOuWkmO2EEulM442ZRwkN7CbFZ7C78IlJ3d4qIgSVPj3PeIZON04S6kIeA8d3BpuLrnShP/s1600-h/picturi+Cosma+1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9_STAeIR6HANtaXG5b8u5-myeTYVa7TP2uxlLW6NgBUg8U7_1g_G02Q_0umsTrF_ZjssQK3VOuWkmO2EEulM442ZRwkN7CbFZ7C78IlJ3d4qIgSVPj3PeIZON04S6kIeA8d3BpuLrnShP/s200/picturi+Cosma+1.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5354657244878746850" /></a><br /><br />Mâine încercăm să lipim cu elemente din natură. Să vedem dacă iese ceva!Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-42402429158462326672009-06-26T13:24:00.000+03:002009-06-26T13:48:12.672+03:00La vache qui ritSăptămâna asta am intrat de-a binelea în ritmul vieţii de aici şi am avut de ce să ne bucurăm.<br /><br />Cireşe cu toptanul. Toată lumea are cireşe în curte, nimeni nu se duce cu ele la piaţă, şi se roagă de tine să vii să le culegi, că altfel se usucă în pom. Prima dată am zis că o fi vreo politeţe, dar când am văzut că se insistă, am lăsat ruşinea acasă şi am plecat cu ditamai punga la cireşe. Ce să faci cu punga? Ia găleata, zice tanti Elvira. Prima oară ne-a umplut-o tanti, a doua oară m-am cocoţat eu pe o scară lungă până la cer şi am umplut găleata. Şi aşa ne-am asigurat porţia zilnică de fructe proaspete, de sezon, organice şi gratis. <br /><br />Animale la cerere. Tanti Elvira are vacă, porc, cal şi pui. Maria şi Cosma nu mai pot de dragul lor, mai că ar pupa în bot şi porcul. Cosma s-a şi pupat cu oaia de care povesteam săptămâna trecută şi cu un căţel care s-a ţinut de noi într-o zi. De cal le-a fost un pic frică. Am găsit şi un arici când culegeam cireşe (iar!) din livadă. Nu prea i-a încântat, nu i se vedea nici boticul de sub ghemul de ţepi. <br /><br />Joacă faină. Cu spray de geamuri şi o cârpă i-am făcut fericiţi. Ar fi stat şi-o zi să se joace, dar când au început să testeze sprayul pe bluziţa proprie sau în gură am luat instrumentele. Cu noroiul a fost şi mai şi. I-am încălţat cu cizmuliţele de cauciuc şi i-am lăsat să calce prin bălţi. Cosma a trecut rapid de la picioare în baltă la mâini în baltă. A morfolit noroi, a spălat pietricele, şi-a spălat şi cizmuliţele (tot cu apa din baltă, evident). Pe urmă s-a şters frumos pe bluză. Păi ce să facă, să stea murdar?<br /><br />Dacă pun la socoteală gogoşile şi papanaşii homemade, săptămâna a fost de pomină. Păcat că Măriuca nu prea e în apele ei, îi curg ochii şi e foarte răcită. Se înveseleşte brusc când mergem la animale, dar în rest nu e prea veselă. nor4oc cu Cosma, care o atrage în câte-un "găseşte-mă dacă poţi", care se lasă cu trânteli de uşi, degete care evită în ultima secundă marea strânsoare şi inimi sărite din piept la mine şi la Corina.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-43848704396759240672009-06-24T23:36:00.000+03:002009-06-25T10:54:01.849+03:00Nota bene la asertivitateO prietenă m-a întrebat dacă postarea mea referitoare la asertivitate se referă la ea. Nu, nu se referă la nimeni, doar la mine :) <br /><br />Dar pentru că îmi dau seama că problema poate produce declicuri (ceea ce e minunat), vreau să precizez ceva foarte important. Golirea de sine sau omorârea voii proprii - aşa cum se numeşte starea sufletească spre care aspiram eu acolo - nu are sens în lipsa lui Hristos. Adică dacă cineva ar încerca să se învinovăţească pe sine la orice pas - şi atât - ajunge o epavă tristă şi lipsită de voinţă. Renunţi la voia ta doar dacă te-ai lăsat în voia lui Hristos. Te goleşti de tine doar ca să te umpli cu Hristos. Nimic nu e opţional în toată ecuaţia asta. <br /><br />Ceea ce face ca lucrurile sa fie foarte grele. Dar tocmai de-asta şi foarte uşoare. Pentru că Altcineva te ia de aripă şi te trage în sus. Dacă ar fi după noi...Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-29244664068147648882009-06-23T00:00:00.000+03:002009-06-23T00:20:15.229+03:00Test de asertivitateCe faci când cineva te jigneşte?<br /><br />1. Te tulburi, îi răspunzi pe măsură, îţi pare rău că nu i-ai spus mai multe şi nu poţi uita cele întâmplate.<br />2. Te tulburi, îi răspunzi pe măsură, dar îţi trece după o zi-două.<br />3. Te întristezi - dar nu pentru vorbele jignitoare către tine, ci pentru că nu le-ai răbdat.<br />4. Socoteşti că într-adevăr eşti de vină şi meriţi vorbele spuse, şi te bucuri că ai prilejul să te smereşti.<br />5. Socoteşti că într-adevăr eşti de vină şi meriţi vorbele spuse, dar te întristezi că l-ai tulburat pe omul care te-a jignit.<br /><br />Asertivitatea cred că moare cam după primele două variante. Restul sunt exemple, probabil, de low self-esteem pentru psihologi. Dar în manualele de ascetică le găsiţi ca trepte spre desăvârşire.Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-83585372662568165562009-06-19T22:44:00.000+03:002009-06-19T23:08:09.310+03:00Zi cu oaieAzi am avut un eveniment mai neobişnuit. Am întâlnit o oaie. <br /><br />O mieluşea, de fapt, care a fost până acum partenerul celei mai lungi conversaţii purtate de Maria. A venit la gard în timp ce coboram pe drum şi a început să behăie prietenoasă (sau flămândă?). Ne-am dus la ea, Cosma tremura de bucurie, i-a îndesat pe botic iarbă şi cireşe şi a vorbit cu ea pe limba copiilor. (Limba copiilor are o prozodie perfect normală, românească get-beget, dar fraza sună cam aşa: fherfhşş oaia jhxdkldhu, mama!). <br /><br />Maria a fost atât de fericită, încât nu ştia ce giumbuşluc să mai facă şi ce cuvinte să-i mai spună oiţei ăsteia reale, nu laminate, cum o vedea ea mereu. Eu am plecat cu Cosma de acolo, dar Diana, care a rămas cu Maria, mi-a povestit cum a început să-i spună oiţei poezii! Poeziile ei vechi şi de demult, cu cinci maimuţele care sar în pat sau cu Olea care şi-a pierdut inelul. Sigur, nu vers cu vers, dar frânturile pe care le poate pronunţa şi cu care facem mereu exerciţii de intraverbali cu fill-ins (pentru cunoscători, sâc :)).<br /><br />M-am bucurat s-o văd aşa în vervă pe Maria. E drept că ei nu-i pasă dacă vorbeşte cu o oaie sau un copil. Dar ce, Micului Prinţ îi păsa?Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-22655442939727176062009-06-17T16:29:00.001+03:002009-06-17T16:41:05.892+03:00Unde am fugit de-acasăDe o săptămână ne-am retras la munte, unde vom sta până pe la toamnă. Trecerea de la trepidaţia de acasă la lenea de aici mă amorţeşte de fiecare dată. E greu să te (re)obişnuieşti să stai cu tine însuţi, fără zgomotul de fond al treburilor, cumpărăturilor, autobuzelor, vecinilor...<br /><br />Copiii se scaldă în soare cât e ziulica de lungă. Iarba din curte nu e cosită, aşa că a crescut până la genunchi şi e plină de greieri, care cântă de dimineaţă până seara. Stăm întinşi la soare şi nu auzim decât vreo muscă bâzâind în treacăt prin valul de cri-cri.<br /><br />Cosma a mâncat de toate: pietre, pământ din muşuroaiele de cârtiţă, lemne arse dintr-un foc stins, frunze, flori. N-a încercat încă bălegar şi PET-uri.<br /><br />Internetul nostru e un desert cam rar (cel puţin deocamdată), aşa că nu ştiu cât de curând voi mai scrie. Îl aşteptăm pe tati să ne aducă tehnologie avansată :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-522246937997724257.post-48825169231058072022009-06-08T22:48:00.000+03:002009-06-08T22:50:42.719+03:00Caut bonăDacă ştiţi o femeie serioasă, iubitoare de copii şi fără fiţe, care ar fi dispusă să mă ajute din toamnă cu copiii, aş rămâne recunoscătoare blogosferei :)Ileana A.http://www.blogger.com/profile/00411388793799522807noreply@blogger.com5