Update

Pe scurt, din minunile anului care s-a scurs.

Unu, avem o surioară nouă, pe nume Marta. Are 3 luni, e liniştită şi înţelegătoare, cam aşa cum îmi închipuiam că trebuie să fie cineva cu un astfel de nume. Nu ştiu ce părere îşi face despre lumea în care a aterizat, că mai tot timpul aude buşituri, ţipete, vorbe încălecate şi, în general, un balamuc cu care noi ne-am obişnuit şi pe care nu-l pot reduce sonor oricît de mult m-aş strădui.

Doi, după ce am suspendat vreme îndelungată terapia Mariei, o reluăm cu forţe noi, chiar nu se mai putea, bunele deprinderi se pierd în cazul ei foarte uşor. Mai ales că în ultimul an a avut parte de o mamă însărcinată, obosită şi fără chef de viaţă, de un Cosma agitat că nu-l mai pot duce în braţe şi nici scoate afară şi de prietenele-terapeute dispărute brusc şi definitiv.

Trei, mi se pare că viaţa cu mulţi copii este ceva ce aduce cu urcatul pe munte: curg apele de pe tine, îţi vine să o iei înapoi de nervi că te-ai apucat să faci traseul ăsta tâmpit, dar când ajungi la sfârşit ai o satisfacţie grozavă, deşi mai ai puţin şi-ţi dai duhul. Încet-încet inima nu mai bate ca apucata, îţi recapeţi suflul şi poate scoţi şi aparatul de fotografiat din geantă :) Cam aşa sunt eu la sfârşitul fiecărei zile, când în sfârşit îi văd adormiţi pe toţi, unii mai strâmb, alţii mai relaxat.

P.S. Postul ăsta l-am scris într-un moment mult-aşteptat de somn al celor 4. Într-o juma' de oră ei se trezesc, eu bag aparatul la loc în geantă şi îmi pun bocancii :)

Din ciclul "c-aşa vreau eu"!

Prima zi de şcoală pentru Maria (cu întârziere de două luni, dar din motive obiective). Un dom' profesor uşor neras, cu un ochi azvârlit mai într-o parte.
- Ce are?
- Retard sever şi epilepsie.
- Face crize grand mal sau petit mal?
- Grand mal.
- Cum face? Se tăvăleşte pe jos, dă din mâini şi din picioare?
- (îmi reţin o grimasă de stupoare) Face crize doar în somn. (Nu era cazul să-mi reţin grimasa, era doar începutul).
- Bine, lăsaţi-o aici.
- NU o las, are însoţitor.
- Nu mă interesează, să stea pe hol. Mă descurc cu ea.
- Da, înţeleg, dar e nevoie de o tranziţie... Măcar până înţelegeţi ce spune.
- Eu înţeleg tot, le cunosc limbajul.
- Atunci să vă spun câteva activităţi preferate ale ei.
- Nu mă interesează, poate sunt contraindicate (?!). O să văd eu ce ştie şi ce nu ştie.
Maria deja se învârtea în cerc, am încercat să-i atrag atenţia asupra acestei autostimulări, ca indicaţie indirectă că dacă face aşa, înseamnă că se plictiseşte şi ar trebui să schimbe activitatea.
- Ştiţi, se învârteşte în cerc dacă nu are o ocupaţie sau se plictiseşte.
- Foarte bine că se învârteşte.
- (Din ce în ce mai alarmată) Păi, nu e bine deloc!
- Lasă, că o pun să se învârtească şi în sens contrar, să nu ameţească.

Ştiu, suntem o ţară de doi lei, dar reuşesc să mă uimesc de fiecare dată când mai descopăr un motiv în plus. Până una-alta, nesimţirea acestui dom' profesor m-a făcut să clămpănesc din nou nervoasă pe tastatura blogului.

Cărţi de terapie pentru copilul tău special

Am promis că pun punct şi virgulă la blog. A fost mai mult un punct, dar iată că s-a ivit un prilej de a lua o pauză de la pauză :)

În ultimul an m-am străduit să dau drumul unei edituri care să se ocupe doar de publicarea celor mai importante cărţi de terapie pentru copiii cu întârzieri de dezvoltare. Cărţile pe care părinţii le caută disperaţi, le găsesc greu, doar comandate din străinătate, sau care circulă în traduceri vai de capul lor pe internet sau xeroxuri date din om în om.

Pe scurt: am înfiinţat Editura Frontiera.

Prima carte care a apărut este "Ghid de terapie ABA", partea I (dedicată strategiilor de modificare comportamentale). Cartea este traducerea primei părţi din "A Work in Progress" de Ron Leaf şi John McEachin.

Ghidul poate fi comandat online, de pe site-ul editurii.

M-aş bucura să ştiu că vă este de folos.