Children are mysterious flowers.
Their names are riddles, their lives are gardens of forking paths.


duminică, 12 decembrie 2010

Update

Pe scurt, din minunile anului care s-a scurs.

Unu, avem o surioară nouă, pe nume Marta. Are 3 luni, e liniştită şi înţelegătoare, cam aşa cum îmi închipuiam că trebuie să fie cineva cu un astfel de nume. Nu ştiu ce părere îşi face despre lumea în care a aterizat, că mai tot timpul aude buşituri, ţipete, vorbe încălecate şi, în general, un balamuc cu care noi ne-am obişnuit şi pe care nu-l pot reduce sonor oricît de mult m-aş strădui.

Doi, după ce am suspendat vreme îndelungată terapia Mariei, o reluăm cu forţe noi, chiar nu se mai putea, bunele deprinderi se pierd în cazul ei foarte uşor. Mai ales că în ultimul an a avut parte de o mamă însărcinată, obosită şi fără chef de viaţă, de un Cosma agitat că nu-l mai pot duce în braţe şi nici scoate afară şi de prietenele-terapeute dispărute brusc şi definitiv.

Trei, mi se pare că viaţa cu mulţi copii este ceva ce aduce cu urcatul pe munte: curg apele de pe tine, îţi vine să o iei înapoi de nervi că te-ai apucat să faci traseul ăsta tâmpit, dar când ajungi la sfârşit ai o satisfacţie grozavă, deşi mai ai puţin şi-ţi dai duhul. Încet-încet inima nu mai bate ca apucata, îţi recapeţi suflul şi poate scoţi şi aparatul de fotografiat din geantă :) Cam aşa sunt eu la sfârşitul fiecărei zile, când în sfârşit îi văd adormiţi pe toţi, unii mai strâmb, alţii mai relaxat.

P.S. Postul ăsta l-am scris într-un moment mult-aşteptat de somn al celor 4. Într-o juma' de oră ei se trezesc, eu bag aparatul la loc în geantă şi îmi pun bocancii :)

6 comentarii:

MihaelaMaria spunea...

pai iti doresc sa ai parte de cat mai multe zile frumoase in continuare, chiar si cu bocanci in picioare (oricum in sandalute e viata prea roz, risti sa te ia cu greata:))!

mai vine maria la scoala sau ati renuntat pana la urma?

Lada cu minuni spunea...

Ha, ha, nu te contrazic, doar sunt la jumatate fata de tine!
Succes cu terapia si sanatate tuturor! Imi era dor de tine pe blog!

Ileana A. spunea...

Momentan am renuntat, a fost si cam racita, iar acum am apelat la cineva de la ABc sa ne coordoneze o vreme, sa vedem ce reusim. Pe la scoala cred ca mergem dupa Anul Nou, macar ca sa ne recuperam o frumoasa bascuta frantuzeasca pe care am uitat-o acolo.

AdrianaB spunea...

Ah, ce bine-mi pare sa te aud!!!
Viata cu multi copii e frumoasa, bre, cine spune altfeliu, n-are!
Pe mine ma enerveaza ff tare comentariile "mvaai, cu 4 copii cum te descurci? cred ca ai MAINILE PLINE!!".. Nu zau? dar distractia, talentele lor, rasetele.. alea unde sunt?
Pupici, sa mai scrii:)

Marius Filip spunea...

"viaţa cu mulţi copii este ceva ce aduce cu urcatul pe munte"

E cea mai bună descriere a vieţii de părinte cu mulţi copii ce am întâlnit-o.

Să vă trăiască Marta şi ceilalţi puiuţi! Mult succes cu terapia Mariei.

Anonim spunea...

Se pare ca puiutii nostrii sunt de-o seama. Ema implineste 9 ani, Petru 5 luni...am extremele acasa, Petru cuminte si Ema naravasa.
pup
www.florina-emilia.blogspot.com