Children are mysterious flowers.
Their names are riddles, their lives are gardens of forking paths.


sâmbătă, 22 august 2009

Born to buy



Tocmai am văzut documentarul de care povesteam în postarea anterioară (Silvia a fost săritoare ca întotdeauna şi a făcut rost de el).

Nu ştiu cu ce să încep: să vă zic că de mult nu am mai stat cu pielea încreţită ca la găini să văd un film? Să vă spun cât de greu este să-ţi vezi epoca pusă în perspectivă (că noi ne-am obişnit să trăim înecaţi în publicitate şi branduri şi ni se pare normal)? Să vă spun cât de urâţi sunt copiii care vor, şi vor, şi vor, şi nici ei nu ştiu de ce şi unde să se oprească din vrut?

Cine vrea horror să facă bine şi să vadă un calup gros de reclame cu fetiţele care aspiră la idealul sexi-prostuţ Bratz, Barbie, Spioanele, Hannah Montana, etc. Sau cu băieţi care trag cu puşca, dau cu pumnul sau urlă ca hienele aţâţate de sânge la meciuri de wrestling. Şi nu e glumă, nici film. E realitatea cu care ne-am obişnuit şi de care ne amăgim că nu putem scăpa.

Nu e vorba doar de branduri care îşi iau ca target copii din ce în ce mai mici. E vorba de faptul că brandul vine la pachet cu un set întreg de valori: ai, eşti fericit, nu ai, eşti un ratat. Ai, te poţi juca, nu ai, te plictiseşti. Şi pachetul ăsta de valori nu prea seamănă cu ăla de-acasă de la mama.

Argumentul clasic care se aduce este că părinţii sunt responsabili, la urma urmei, şi că n-au decât să nu-i lase pe copii să vadă publicitate sau să nu-i lase să cumpere ce vor ei, şi gata. Ei bine, nu-i chiar atât de simplu, şi numai cine are copii ştie cât de greu este să te iei la trântă cu insistenţele şi dorinţele lor. Mi-a plăcut analogia folosită de una din femeile alea deştepte care vorbesc în film. E ca şi cum proprietarul a 50 de tiruri le-ar da drumul la toate odată cu 100 km/oră pe un drum plin de copii şi ar zice că e treaba părintelui dacă dă tirul peste copil: de ce l-a lăsat să se joace acolo?. Pentru că asta e marketingul care ţinteşte copiii: o uriaşă avalanşă reală şi virtuală, căruia părintelui îi e din ce în ce mai greu să facă faţă singur.

Cu ocazia asta am aflat şi eu cum se fac reclamele la produsele pt copii: se filmează copii în magazine/şcoli/petreceri, chiar şi toalete (da, da, ia gândiţi-vă la reclama aia la hârtie igienică în care vezi un băieţel care stă pe toaletă şi bâţâie din picior), etc, pentru a fi observaţi cum reacţionează, ce zic, cum se mişcă, astfel încât reclama să redea cât mai natural copilul. Cum zicea un psiholog din film, preocuparea asta nu e departe de pedofilie.

Huh, să mă opresc. Vedeţi filmul.

21 de comentarii:

AdrianaB spunea...

Da, stiu despre ce zici si fara sa ma uit la film.
Dar spune-mi si mie daca e vreo solutie la aceste abuzuri.
Ca de format comunitati separate nu "e bine", de retras copiii de la scoala publica "nu se face", iar ca sa protestam impotriva reclamelor... ar fi cam cum zice tipa: nu sa pui copiii in fata tirurilor, dar sa iesi tu ca parinte in fata lor si strigi STOOOOP.
Crezi ca se opresc?

Marius Filip spunea...

Unde se poate vedea filmul?

Ileana A. spunea...

Adriana, o parte din cei care vorbeau in film (psihologi, educatori, etc) faceau parte dintr-o campanie care viza asa ceva. Dar istoric vorbind, sustineau ca de la reagan incocae, de cand a introdus reregulation, a incetat posibilitatea ca in America sa mai poata fi reglementat de sus un asemenea aspect. Dar cine stie, Doamne-Doamne poate pune si el umarul la campania lor :)

in rest, tot pe noi, parintii, pica totul... n-o sa-i putem lega la ochi, e clar, si nici neaparat sa-i retragem din scoli, dar daca selectam cu grija mediul in care se dezvolta si incercam sa nu le asociem momentele frumoase ale copilariei cu branduri, poate reusim ceva...

eu, de exemplu, asta m-am straduit cu copiii in ceea ce priveste McDonalds. Nu si-au facut niciodata ziua de nastere acolo si nici nu i-am lasat la aniversarea altor copii acolo, pt ca n-am vrut sa aiba amintiri frumoase din care sa ranjeasca un brand.

In rest, n-am reusit cu mai multe chestii care tin de desene animate si filme. Desi la mine nu prea vad desene la Tv, cand merg la bunici vad ce vor ei :( prin urmare, incerc sa limitez toate accesoriile care decurg de aici: carti de joc, tricouri, albume, etc. Greu, foarte greu.

bine, ca Maria e paralela cu lumea asta, la fete agresiunea mi se pare chiar mai mare!

Ileana A. spunea...

Marius, nu stiu unde poti vedea filmul, am facut rost de el asa, pe sub mana :)

tainacasatoriei spunea...

http://criticaldocs.wordpress.com/2009/05/28/consumingkids-2008/ in partea de jos sunt date linkuri unde poate fi vazut sau de unde se poate descarca, e si pe torente

Irina spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=JCT7h-jwCWA&hl=de

Ileana A. spunea...

multumim pt linkuri!

a fost simplu, ati vazut? :)

alina spunea...

L-am gasit si eu si l-am si vazut. Asa e, infricosator de adevarat, tocmai pt ca sunt, d efapt, lucruri pe care noi le stim prea bine.

Parerea mea personala (sunt o optimista, na!) e ca lucrurile vor incepe sa se miste usor usor in alta directie. Tendinta, mai ales acum dupa intalnirea asta cu recesiunea, e intoarcerea la natura, viata sanatoasa, irosit mai putin ...
Dar sa stii ca multe din documentar sunt mai degraba plagi locale din State, acolo s-au inradacinat asa de tare. E drept, nici cu alte tari nu mi-e rusine, doar ca atunci cand te strange buzunarul, cum e in Ro, nu poti face chiar consumerism extrem.

Aici e un pic mai bine decat in State. Iar cultura locala e oricum orientata dintotdeauna catre outdoors, sport, natura ... altfel se vad lucrurile.
Asta nu inseamna ca nu fac alergie cand vad ca nu gasesc haine pentru copii, decat de cea mai proasta calitate eventual, fara logo-uri de mari branduri sau tz personaje ultra-popularizate.
Incerc insa sa nu merg in extrema si sa le interzic fetelor, tocmai pentru ca le-as da si mai mare importanta.

Iar apropo de observatia ta, Ileana, cum ca ar fi tare urati copiii care nu se mai opresc din vrut: copiii vor intodeauna, naggingul a mai intens atunci cand ei stiu ca parintii cedeaza de fiecare data!

Ileana A. spunea...

alina, da, e clar ca in America lucrurile au alte proportii decat prin alte parti. dar globalizarea ne asigura ca nimic nu ramane pe dinafara :(

cand ziceam urati, ii aveam in gand pe copiii standard din reclamele care te indeamna la consum, mai ales la fetele alea adolescente din film, cu I-pod si ochii numai dupa haine/accesorii, etc.

ca altfel, intrebarea la ordinea zilei si la noi acasa este "ce imi iei?" de cate ori iesim afara, chiar si in parc!! nu stiu, e un flagel ingrozitor luatu' asta. orice, fie si numai o punga de sticksuri, dar sa iei ceva! pfuuu, imi vine sa ma dau cu capu' de pereti cateodata, pe bune.

tot ca tine, alina, nu am interzis chiar tot, am mai cumparat cate un pachet de carti, cate un album, etc, si am asteptat tacuta (sau fierband de furie) sa se plictiseasca de el.

numai ca nu apuca sa se plictiseasca bine si sa-mi dezvolt eu o strategie de abordare, ca hop vine alta. acum, de ex, D a terminat cu un album in care colectiona poze cu fotbalisti, si ma roaga sa-i iau un album Ice Age 3. "Da' de unde stii ca exista asa ceva?", intreb eu naiva. "Are si T!" (bunul lui prieten de la biserica). "Hai, mama, albumul e gratis si un set de poze costa doar 1 leu. Ce, n-ai 1 leu?"

Care e raspunsul corect si educativ acum?

viatalatara spunea...

Ileana, cand mi-l dai? Hai, ca de nu, te bat la cap mai rau ca 100 de tiruri cu 100 km/h :)

Pentru mine asta e o problema veche, cum sa scapam de influenta publicitatii - sau influenta publicitatii asupra grupului de prieteni (avand in vedere ca noi n-avem tv).

Avem o vecina cu toata colectia de Barbie si Hannah Montana, i-a fascinat pe ai mei, apoi i-am dadacit eu ca sunt nasoale slabaturile alea... Rezultatul? S-au dus si i-au psus vecinei ca e naspa Hannah si cu Barbie, iti dai seama ce-a iesit haha

Ileana A. spunea...

Anca, daca nu reusesti sa descarci de pe linkurile puse de tainacasatoriei (vezi comentariul mai sus), iti dau CD-ul duminica, cand ne vedem.

viatalatara spunea...

Nu pot sa le descarc, am incercat, imi lipseste ceva, ori in calculator, ori in cap, pentru asta.

Daca tot imi faci un dvd, pune-l si pe cel cu terapia de care ai povestit mai demult. N-am mai vazut un film de nu mai tin minte...

AdrianaB spunea...

E ceva putred in Danemarca:D
Fii-mea n-a auzit in viata ei de Hannah Barbara, iar fi-miu, daca-l intrebi de Ice Age se duce sa se culce..
So, unde ziceati ca-i gasesc? La tara si in Bucuresti, hm? Deci nu in America...
Si NU ii tin sub clopotul de sticla:)..

Ileana A. spunea...

Adriana, voi aveti o situatie mai speciala: homeschooloing (deci fara copii straini prin jur), fara bunici/unchi/matusi etc prin preajma... tre' sa recunosti ca sunteti un pic mai izolati :)

dar ideea nu este sa nu auda copilul de branduri, e imposibil asa ceva. miza e cum sa faci sa-l inveti sa nu se lase sedus...

AdrianaB spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ileana A. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
AdrianaB spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
alina spunea...

Uite, apropo de Barbie, fiica-mea cea mare a primit una cand avea nici 2 ani (de la nasa ei, nu ma puteam certa cu femeia, desi cred ca am zis totusi ceva neplacut la momentul ala). De atunci au trecut doi ani si ea tot "tanti" ii zice papusii ... :)).
Ea singura m-a intrebat si de machiajul strident si de ce i se vad desuu-rile ... si i-am explicat si eu, cum am putut, am mai intors-o pe ici pe colo ... :)) Oricum, Barbie sta de obicei pitita si e scoasa rareori de la naftalina, iar tinuta a fost ajustata pe alocuri! :)

Dar treaba cu "luatul", o, da, e de cosmar!!!! Nici nu vreau sa ma gandesc la zilele in care o voi auzi pe trei voci, ca deocamdata numai cea mare e in stare sa verbalizeze dorintele astea ...

Dinny spunea...

Ileana, ai o leapsa la mine pe blog :)

MariaM spunea...

Buna, la mine se vede pe youtube cu adresa copiata pur si simplu de aici cu copy.
Ileana, felicitari .Eu cred sincer ca tu esti o mama foarte puternica si buna.De aceea, desi nu te cunosc imi permit totusi sa-ti spun ca eu de multe ori am experimentat ceea ce mai demult mi s-a raspuns la intrebarea mea: cum imi pot feri copiii de relele din afara?Parintele mi-a spus: daca totul in casa este in ordine, daca voi ca familie va iubiti si faceti tot ceea ce presupune randuiala voastra (in casa), nu te teme de nimic din afara.
Atunci eram la inceputul vietii in strainatate cu o fetita doar de cativa anisori foarte mirata de tot ce vedea nou si dornica de de toate asa ca mi s-a parut putin neglijata intrebarea mea insa acum "batrana" fiind si cu patru copii crescuti aici inteleg cat de multa dreptate avea.
Nu trebuie neglijata problema bineinteles insa nici nu merita prea multa atentie.Si fata mea cea mare a avut papusele barbie de exemplu (de alte chestii de fite nu aveam bani)si cand a mai crescut putin si-a facut curat in camera si le-a aruncat singura .Mie mi-a parut mai rau de ele decat ei.
Daca sunt departe de televizor in genere(la noi de exemplu nu au timp de tv) si voi sunteti logici atunci cand cumparati ceva cred ca nu ai motive de neliniste.
Toate bune

MariaM spunea...

Dupa ce ca am scris o groaza, mi-am mai amintit ceva.Si anume: un pericol mult mai mare mi se pare acum in Romania afisarea necontrolata a pornografiei.
Am fost in tara doua saptamani vara asta si am fost foarte mirata de ce am vazut.Asta este cu totul altceva decat publicitatea la nike, spiderman sau stiu eu ce.Goliciunea pe care o vede continuu copilul cred ca poate distruge in el incet incet ceva mult mai frumos si aici trebuie avut grija intr adevar.