Degeţica de la comentarii mi-a adus aminte de un tărâm uriaş, încă neexplorat: condimentele.
Dulcele face parte din chestiile nasoale ale existenţei pentru Maria - ceva care te leşină şi de la care iţi întorci ochii a lehamite boierească.
Dar condimentele sunt o lume fabuloasă! Asta o ştiu de la tati de Maria, care găteşte condimentat şi care are un succes nebun la Maria. Gata, de săptămâna viitoare încep să le dau târcoale şi să le miros puterile. Turmeric, ghimbir, chimen, cardamon...
În seara asta am mai făcut un pas în direcţia aromelor şi gusturilor ciudate. I-am dat Mariei muştar iute (întâmplător, era pe masă, ea a vrut, deşi nu ştia ce e acolo, noi i-am dat, ei i s-au înroşit ochii şi i-au dat lacrimile, dar după câteva secunde a spus: "Mmmmm, bun!"). He he, sper să meargă ca recompensă măcar o săptămână.
Vă anunţ când punem de îngheţată cu chilli ! :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu