Cel mai obositor lucru când ai un copil cu probleme este monotonia. Pleonasmul zilnic.
Maria este un set de stereotipii, care se rulează într-o ordine aleatoare sau foarte riguroasă. Rar apare ceva nou, rar strafulgeră intuiţia, spontanul, neprevăzutul. E drept, în ultima vreme mă surprinde mai mult, semn că au început să se mişte mai bine rotiţele, dar per ansamblu, obosesc...
De când vorbeşte mai mult, Maria şi-a sporit numărul stereotipiilor. Vocabularul ei e foarte restrâns, dar are o nevoie de comunicare enormă, aşa că...reciclează aceleaşi câteva cuvinte la nesfârşit. Are, de exemplu, ritualul de la revedere: "Pa! Pa, mama! Pa-pa! Mâna! (adică să-i fac cu mâna)" plus făcut bezele. Ritualul ăsta il face continuu, timp de jumătate de oră, dacă nu îi vin alte idei. Şi chiar dacă nu pleacă nicăieri - deci într-un context total nefiresc. Pur şi simplu se plimbă şi repetă pa-pa-urile şi bezelele, foarte fericită, ca şi cum mi-ar spune de fiecare dată ceva complet nou şi nemaiauzit.
Când vine tati acasă, îi strigă "Bună!" şi apoi imediat "Pa, tata! Pa-pa! PA, tata!" etc.
Spune "pa" şi când vrea să fie lăsată în pace.
Existenţa ei de acum e plină de "pa". M-am plictisit. Mă gândesc să-i propun o altă stereotipie.
"Iubesc viaţa!" Ha, ce frumos ar suna să repete asta peste tot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Si noi avem stereotipiile noastre!
Iubesc viata = iubita viasa
Promit ca incep sa o invat sa zica asa.
Diana se ocupa de Rrrrrrrrrrr (prietenii stiu de ce).
Oricum, eu ii multumesc lui Dumnezeu ca ma dor urechile de cat vorbeste Dulceata. Imi aduc aminte cat de greu a invatat unele sunete.
Dar, povestea-i veche: ii invatam sa vorbeasca, ca sa putem dupa aceea sa le interzicem.
Maria,
Chiar daca ma dor urechile si ma enervez cateodata, pentru ca aud aceleasi lucruri, te rog sa nu te opresti. Zapaceste-ne in continuare. Arata in continuare aceeasi dorinta de a verbaliza. Te rog scuza-ma, ca nu pot sa iti ofer mai multe sanse de exprimare. Scuza-ma ca nu gasesc mijloacele de a te "provoca" mai mult.
Promit ca incep sa iau lecitina.
P.S. Ilenus, o sa iti aduc o perche de dopuri(sau doape) de urechi si promit ca voi incerca sa o invat sa zica si altceva (ca de exemplu: Mama iti zic intr-una Pa, pentru ca m-am saturat cat m-ati cocolosit, si dadacit. Acum sunt mare si vreau sa fac lucrurile singura. Sunt nervoasa ca nu reusesc inca singura anumite lucruri si voi pricepeti greu ca eu stiu mai multe decat pot arata. Iar daca nu vrei sa imi faci cu mana, te rog fa-mi cu piciorul pa. Considerati ca sunt ca o placa stricata de magnetofon. Dar urechile mele ce ziceau cand voi repetati de nustiu cate ori pe minut, cat e ziulica de lunga "spune A/i/o" E randul vostru sa aveti dureri de urechi. Ha).
Silvia, ai maaare dreptate. Niciodata nu m-am gandit din perspectiva inversa... oricum, un novice care vede pentru prima oara o sedinta ABa cred ca asta ar sesiza in primul rand, limbajul nostru sarac si repetitiv. "Arata masina" de 10 ori, "Arata nas" de alte 10 ori s.a.m.d.
Prin tinerete, eu si tati de Maria aveam o fraza preferata: "sa spargem forma". O spargem acum?
Trimiteți un comentariu