Cum e mai bine, să-l laşi pe copil să înveţe să vorbească oricum, numai să vorbească, sau e mai bine să-l corectezi permanent?
E o dilemă nu numai pentru un părinte de copil cu probleme, ci şi pentru un... profesor de limbi străine. La noi în echipă discutăm destul de des aspectul ăsta, mai ales cu Corina, care insistă pe corectitudine.
Pentru că am mâncat ceva vreme şi pâinea profesorului de limbi străine, pot zice că sunt un pic detaşată de dilema asta. Adică mizez din plin pe fluenţă. Sigur, fluenţa nu înseamnă vorbit cu picioarele, dar prefer să curgă mesajul. E întotdeauna mai neplăcut un om care se chinuie la tot pasul să se autocorecteze decât unul care vorbeşte cu greşeli, dar fluent. Asta poate confirma oricine a stat prin ţări străine.
În plus, sunt convinsă că procesul achiziţionării limbajului la copiii care vorbesc târziu nu poate fi altul decât la copiii mici. Pe un copil de 2 ani nu l-a învăţat nimeni gramatică, şi totuşi ajunge să vorbească asemenea celor din jur. Pentru că limbajul se învaţă prin imitarea unor sintagme uzuale, a unor frânturi de limbaj care sunt preluate ca atare, oarecum inflexibil la început, dar tot mai modulat în timp.
Maria este în stadiul în care imită fără modulaţii cuvinte-sintagme pe care le aude frecvent. Aşa se explică faptul că a învăţat foarte uşor să spună "m-ai înnebunit", "să-ţi fie ruşine", "faci prostii", "au", "aoleu", "scârţ" şi alte vorbe deloc academice :), pe care nu le-am inclus nicicând în targetul nostru la verbalizare. Are o plăcere aparte să imite toate cuvintele cu care o cert, chiar râdeam zilele trecute cu fetele şi ziceam să o certăm cu cuvinte-target (în clipa de faţă, lucrăm la cuvântul "hol"...cam ciudat, nu?, să mă răstesc la ea strigând "hol":))
A, şi nu ştiu dacă am povestit o întâmplare celebră de acum câţiva ani cu Maria, care nu ştia să zică decât 3 cuvinte: mama, apă şi cana. Ei bine, într-o zi s-a înfuriat foarte tare că nu nimerea să fixeze colăcelul pe toaletă şi a strigat printre dinţi: "CANA!!" :))) Deci se poate şi cu cuvinte-target :)
Aşadar, mizez pe fluenţă şi prefer s-o aud vorbind decât s-o opresc la tot pasul s-o corectez. Corectarea o facem în momentele în care e dispusă să încerce, dar nu insistăm în mod evident pentru ea pe aşa ceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Din cate am inteles, cel mai bine este nu sa-i corectezi, pt ca asta timoreaza, dar sa le oferi clar varianta buna. "Vreau la plimbale, mami!" urmat de "Vrei la plimbare? Sigur, dupa ce ...". Noi asa incercam sa procedam.
Eu am ales fluenta. Asta dupa ce am corectat-o la fiecare pas si pana la urma chiar a renuntat sa mai vorbeasca(probabil s-a plictisit sa fie corectata)...
Asa ca am acceptat orice, engleza, romana pocita, ba chiar si niste cuvinte in spaniola.. numai sa-si dea drumul...
Vorbesc de un copil de 2 ani jumate, cu intarziere de limbaj.
Corectitudinea cred ca vine mai tarziu, cand poate si intelege de de ce e corectata si de ce e incorect cum vorbeste.
de acord cu tine, Ileana, limbajul este pt comunicare si comunicarea este ceea ce vrem sa obtinem de la copiii nostri. Doamne ajuta sa ajungem si noi sa ne focusam pe mesajul exprimat cu usurinta de catre Kiti, pt ca deocamdata ne "permitem" sa o corectam mereu atata timp cat repertoriul ei este de numai cateva cuvinte rostite unul cate unul. Sapt viitoare vine consultantul nostru si sunt foarte serioasa cand o sa l rog sa trecem la programe de citire cu Kiti. cred ca ar putea fi mai usor pt ea sa citeasca inainte de a vorbi. va pup,
ps deci se (mai) poate sa inceapa vorbitul si mai tarziu de 7 ani?
Ileana, fluenţa e mult mai importantă decât corectitudinea.
Conform teoriei verbal-comportamentale, vorbirea e un comportament modelat prin mecanisme de condiţionare similare cu celelalte comportamente, cum ar fi cel social, de pildă.
Deci, nu ar fi o diferenţă esenţială între vorbire şi "comportamentul politicos", de exemplu.
Or, e limpede că un copil nu va deprinde regulile sociale dacă nu este expus la interacţii sociale cât mai dese - oricât l-am antrena "teoretic" acasă.
Cam aşa şi cu limbajul - trebuie cât mai mult exerciţiu, chiar dacă imperfect.
Eu sunt băgat pănă în gât acum în Verbal Behavior pentru Eusebiu al meu. Am nişte materiale pe blogul meu. Dacă-ţi sunt de folos, descarcă-le.
Adriana, ai facut foarte bine cu Bucuria ta :)
Michele, si noi am incercat citirea, dar deocamdata nu a mers. Primele cuvinte le-a invatat rapid, dar apoi s-a plictisit si nu a mai raspuns deloc la programul de Sight Reading. Cred ca inca nu are motivatia interioara necesara.
Marius, o sa ma uit din nou pe fisierele tale. Eu am descarcat cam tot in afara de un singur fisier, pt care nu am program (mmp, parca), dar nu le pot folosi atata vreme cat nu am cartea si nu stiu despre ce e vorba. Oricum, o sa reiau toate postarile tale pe tema asta. Multumesc.
P.S. Sincer, nu cred ca limbajul e un comportament pe care il poti provoca prin recompensa adecvata :)
MihaelaMaria: Greer scrie negru pe alb că stadiile de dezvoltare a limbajului nu depind de vârstă.
Copii neurotipici trec prin acele stadii la vârste observabile care au fost documentate clar din pricina timpilor de antrenament necesari fiecărui stadiu care sunt cam aceiaşi la neurotipici.
La autişti apar stagnări din pricina problemelor de învăţare, duratele dintre stadii sunt mai lungi sau infinite ca timp - dar nu există o barieră sau condiţionare de vârstă per se.
Există un aspect, totuşi. Behaviorismul nu neagă (deşi nu se ocupă de) importanţa "hardware-ului" aflat îndărătul învăţării. Asta spune şi Skinner, asta zice şi Greer, asta spun toţi.
Deci, behaviorismul merge atât cât poate duce "hardware-ul", adică creierul copilului. Or, flexibilitatea creierului scade cu vârsta.
Însă Greer prin metoda sa a indus limbajul şi la copii de 14 ani - mie nu mi-a venit să cred ochilor ...
Deci, deşi se poate spune că limbajul nu depinde de vârstă, din pricina limitărilor biologice nu poate fi deprins la orice vârstă.
Însă cel mai probabil că limita e mult mai sus decât se credea (şi eu auzisem de limita de 7 ani).
Ileana: scuze pentru tonul didactic ce l-am avut. Sincer, a fost fără intenţie.
Poţi descărca OpenProj de la http://openproj.org/ . E un program de project management precum MS Project şi citeşte fişiere mpp.
Dacă vrei să îţi trimit cartea lui Skinner în format PDF, lasă-mi un post pe blogul meu cu adresa ta de email. Cartea nu o pot pune public, căci este un scan care face copyright infringement, dar o pot transmite prin canal privat.
În Verbal Behavior a lui Skinner vei găsi înterpretările behavioriste ale limbajului. Pentru mine e uimitor că teoria aceasta a stat la stadiu de speculaţie timp de 40 de ani şi abia în ultima decadă începe să se popularizeze probarea experimentală.
Cartea lui Greer nu o am scanată, din păcate. Se găseşte pe amazon.com.
Multumesc, Marius. O sa iti las adresa mea de email, dar am rugamintea sa nu faci public comentariul cu pricina :)
Presupun ca Skinner e o carte de teorie si speculatie. Greer este la fel sau are sugestii mai practice legate de invatarea limbajului?
Ileana: bineînţeles, voi nota adresa de email şi voi rejecta mesajul de la tine să nu apară public.
Verbal Behavior este cartea ce conţine teoria interpretării comportamentale a limbajului. Teoria a apărut în 1957 şi a fost lucrarea vieţii lui Skinner (cum şi el a spus-o).
Teoria asta a stat în stadiul de conjectură/speculaţie/teorie nedemonstrată cam 40 de ani (deşi primele experimente în această direcţie au început prin anii '70 cred).
Dar cei care au adus în domeniul public teoria şi potenţialul ei aplicativ au fost Mark Sundberg şi James Partington prin a lor Teaching Verbal Behavior to Children with Autism.
Verbal Behavior Analysis a lui Greer este un pas înaintea lui Sundberg şi Partington. Greer ăsta nu a prea ieşit în faţă, dar Mark Sundberg îl numeşte "one of the giants of Verbal Behavior".
Cartea lui Greer este super, conţine descrisă metoda sa, e şi teoretică şi aplicativă şi îţi prezintă limbajul în toată creşterea lui - dar e foarte greu de citit, e oribil editată.
Din acea pricină am făcut noi acele materiale ce le-am pus eu pe blog.
Trimiteți un comentariu