Ţipă!

O altă idee ingenioasă, zic eu, a lui Louise a fost alternativa pe care ne-a dat-o la modul agresiv cu care s-a obişnuit Maria să-l "agaţe" pe frati-su mai mare (zgâriat, tras de păr). Pentru că am ajuns la concluzia că Maria se manifestă aşa de dragul efectelor obţinute (Damian ţipă, se zbate, fuge de ea, un întreg arsenal rocambolesc, cu tuşe foarte groase... că deh, la rândul lui, şi el vrea să ne atragă atenţia nouă cât de mult e chinuit...), Louise a sugerat să facem în aşa fel încât să obţinem acelaşi efect prin alte mijloace. Mai concret, Maria să vină la Damian şi să-i dea un cartonaş PECS pe care să scrie ŢIPĂ (că deocamdata nu pronunţă cuvântul).

Bravooo, super idee!

Zis şi făcut.

Am confecţionat cartonaşul PECS şi azi, când s-a întors Damian de la grădiniţă, am trimis-o pe Maria cu cartonaşul la el. Maria habar nu avea ce scria acolo. Damian a luat cartonaşul, a făcut ochii mari (chiar îmi cereţi să fac chestia asta?!), s-a aruncat pe spate în pat şi a ţipaaaaaaaaaaaaaaat. Maria - tablou! Oh my God... ce cartonaş straşnic, pare să-şi fi zis, pentru că l-a smuls repede de la Damian şi s-a îndreptat cu el spre mine. Damian: "Maria, dă-mi mie cartonaşul, vreau să ţip!" Maria: "Nuuuuu! Mama!" Damian: "Ba vreau eu, te rooog!" Maria: "Nuuuuu!"

E în faţa mea şi-mi dă cartonaşul. Îi sticlesc ochii. Cum să povestesc ca să fiu mai plastică?... Psycho? Scena din duş? :)) Cam aşa m-am achitat de ţipat.

Thumbs up for Louise!