Children are mysterious flowers.
Their names are riddles, their lives are gardens of forking paths.


miercuri, 10 septembrie 2008

Scufundare la mare adâncime

Pentru al treilea an consecutiv, am ajuns de urgenţă la spital cu Maria. Convulsii fără putinţă de oprit, un spectacol terifiant.

Deşi obisnuiesc să dorm cu ea, în ultima vreme mă relaxasem, nu se mai întâmplase nici un episod serios în ultimele 2 luni, şi mă mutasem în camera lui Cosma. E cel mai mic, la urma urmei, poate are nevoie mai mare de mine.

În seara aceea însă, nu ştiu cum s-a făcut, dar m-am hotărât să dorm cu Maria. Am culcat-o, am mai lucrat la calculator şi pe la 1 noaptea mi s-a făcut somn. Când am deschis uşa camerei, Maria se zvârcolea în convulsii, cearceaful era pătat de sânge (îşi muşcase obrazul interior, aveam să-mi dau seama cu groază a doua zi), iar Maria plângea în scurtele momente în care îşi revenea din criză.

În astfel de momente mi se scurge tot sângele din corp.

Am ajuns la spital de urgenţă şi am rămas acolo aproape o săptămână. După o experienţă similară de anul trecut (dar ceva mai uşoară), mă rugam la Dumnezeu să nu mai am de-a face cu spitalele româneşti. Nişte locuri deprimante şi triste, şi asta în primul rând din cauza oamenilor care le populează.

Maria e acum acasă, dar nu a trecut total hopul. Crizele persistă, dar într-o formă mult diminuată. Medicii mi-au spus că ei nu pot face mai mult de atât.

Cosma e aproape înţărcat - aşa, cu forţa, deşi am vrut să evit pe cât posibil situaţia asta...Iniţial am rugat-o pe soacra mea să doarmă noaptea cu Maria la spital, ca să pot veni eu la Cosma, dar mi-am dat rapid seama că e prea complicat, iar Maria are nevoie de mine.

Aşa s-a scufundat Maria în acest an. Într-un mâl slinos şi viclean, care o suge în jos când îi e lumea mai dragă. Pe ea o trage Dumnezeu la suprafaţă, dar eu mai am nevoie de lecţii de înot.

7 comentarii:

Marius Filip spunea...

Când Eusebiu era mai mititel, a cazut de a făcut o umflătură la cap cât jumătate de cartof. Am stat o noapte la Spitalul Floreasca cu el, întrucât soţia era însărcinată.

Acea noapte petrecută în secţia de neurologie a fost una din cele mai grele experienţe ce le-am avut.

Personalul se purta mizerabil, nu numai cu internaţii, ci şi ei între ei.

Condiţii abrutizante de muncă pentru angajaţi, condiţii oribile de şedere pentru bolnavi.

Este inutil să-ţi inchipui că vreo urmă de compasiune poate rezista într-un asemenea loc.

Secţia urgenţe neurologie m-a trimis cu gândul la secţiile de medicină legală, unde moartea încetează de a mai deveni o tragedie, devenind un fapt banal, un obiect al muncii.

Cam aşa e şi cu suferinţa produsă de boală din spitalele româneşti.

Pentru Maria: cât mai grabnică revenire la o stare mai stabilă!

Felicia spunea...

Offf! Fii puternica, pentru Maria, Dumnezeu este mare si mare este mila lui...la un moment dat va aparea ceva sa va ajute...un leac, un gand, o terapie! Doamne ajuta! P.S.Voi ati incercat remediile homeopate? Pe noi ne ajuta mult astea! Cu drag, suntem alaturi de voi!

Ileana A. spunea...

Multumesc, Marius.

Felicia: da, am incercat remedii homeopate, dar fara succes. Pe voi in ce fel va ajuta? Adica pt ce problema?

Si_via spunea...

Imi place sa cred ca Dumnezeu mi-a dat o parte din durerile si chinurile Mariei, ca nu a trebuit sa treaca singura prin tot chinul. Imi doresc ca macar !0% din ceea ce am suferit sa fi fost preluat de la Dulceatza...

flo.irina spunea...

Ma intrebam ce e cu voi, am vazut ca lipsiti.
Voiam sa va zic si "La multi ani!"

Mami, stii tu cum e cu inotul, cel mai bun profesor - aruncatul in valuri si trebuie sa te descurci.
Maica Domnului sa va acopere pururea!

Cat despre spitalele romanesti, nu va bazati pe ajutorul omenesc...

Va imbratisez,
irina flo.

Mother of M spunea...

Si eu am stat niste zile la neurologie cu mama mea, atunci cind a avut un atac cerebral (acum trei ani). Atunci am zis ca acela este iadul pe pamint. Nu am vazut nicaieri mai multa suferinta si degradare...esti traumatizat sufleteste, indiferent daca ai intrat acolo ca pacient sau ca insotitor.

Ileana, acum in primavara cind am avut regresia, am citit pe forumurile despre epilepsie despre brinca ursului si i-am dat si eu lui M pentru ca avea o stare nervoasa foarte accentuata...la noi s-a vazut rezultatul si de atunci am continuat, chiar daca acum e echilibrat.

Va doresc din suflet sa vina si zile mai bune...

AdrianaB spunea...

Ileana, cum mai sunteti?? Maria e mai bine? Tu?
Nu am mai auzit de voi de mult..