Ciufulită, sălbatică, oarbă, surdă, mută. Ea e fetiţa.
Încăpăţânată, inventivă, un pic sărită. Ea e profesoara.
Din întâlnirea lor ies scântei. Fetiţa se împotriveşte, nu înţelege nimic, nu vrea să fie trasă din întunericul netot şi cald în care a cuibărit-o boala. Profesoara nu are vreme să-i fie milă, ci pune scara şi ia cu asediu ghemotocul ciufulit.
Asta e pe scurt, intriga din "The Miracle Worker". Un film vechi, dar uimitor de proaspăt şi captivant. A luat şi Oscar la vremea lui, pentru cine contează criteriul ăsta. Personajele reproduc o istorie adevărată: întâlnirea dintre celebra Hellen Keller (fetiţa oarbă şi surdo-mută care ajunge o personalitate)şi Anne Sullivan (profesoara care a învăţat-o să vorbească, să scrie şi să citească).
Filmul e fantastic pentru că nu are nimic din dulcegăria şi didacticismul livrate de obicei de astfel de teme în filmele americane. Dimpotrivă. S-ar putea să smintească un pic pentru că e foarte... ABA. Chiar aşa! Sunt scene uluitoare de terapie acolo, de înfruntare a crizelor de tantrum, de manevrare a recompenselor, de învăţare a cuvintelor.
Ce face profesoara chemată să ajute copila, dar incapabilă să lucreze din cauza "milei" şi răsfăţului părinţilor? Tace respectuos şi se supune obiceiurilor casei? Ho ho. Când vede cum fetiţa înfulecă din farfuria tuturor celor aflaţi la masă, fără ca aceştia să crâcnească, îi dă pe toţi afară, încuie uşa şi nu iese până când fetiţa nu se aşează pe scaun şi nu mănâncă singură cu linguriţa.
Un balet încrâncenat de sunete şi atingeri face loc în cele din urmă întlnirii miraculoase cu lumea cuvintelor. Filmul se opreşte aici, la fântâna unde se face declicul major al fetiţei şi unde învie pofta ei de a şti cum se numesc toate lucrurile din jur.
În realitate, întâlnirea dintre Hellen Keller şi Anne Sullivan a fost de-o viaţă. Au trăit una lângă alta timp de 49 de ani. Asta spune multe despre meseria de terapeut, nu?
Cine vrea, poate găsi filmul în mai multe părţi pe youtube. Cine are alte surse, îl poate găsi şi altfel :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Sincere mulţumiri pentru împărtăşirea acestei istorii.
Ah, poti sa crezi ca l-am vazut acum o saptamana si m-am gandit la tine?:)
Mi s-a parut fenomenal, foarte bun, si era si vechi, nu? adica dinainte de aplicarea ABA... Al meu era alb-negru..
Da, m-a miscat foarte tare, frumos..:)
da, filmul e din 1962 (moamăăă!) şi e alb-negru. Şi da, e dinainte de ABA (dacă nu greşesc, studiul lui Lovaas e de prin anii 70).
Oricum, nu asta contează, povestea e spusă fenomenal. Iar pentru publicul care se recunoaşte pe-acolo (părinţi şi terapeuţi), pot zice că îi mobilizează şi pe cei mai deprimaţi :)
Am sa-l caut si eu, desi cumva imi suna familiar. Cred ca l-am vazut cand eram mica/f tanara, nu am avut atunci prea multa minte pentru a ma uita la el cum se cuvine.
mi-l imprumuti si mie cand vii acasa?
sigur :)
iti recomand "black". nu stiu unde il poti gasi, eu il am de la o prietena, dar e aproximativ aceeasi poveste, cu deosebirea ca terapeutul e barbat si povestea continua si cu anii ei de facultate, unde a insotit-o si i-a fost alaturi, apoi el ii ia oarecum locul si ea incearca sa-l reinvete tot ce varsta ia rapit. merita si el vazut!
Ma bucur ca ti-a placut.:)
http://mihneamaruta.ro/2009/08/24/o-inregistrare-din-1930-helen-keller-cel-mai-faimos-caz-de-demutizare-al-unei-persoane-surde-si-oarbe/ :)
Trimiteți un comentariu