Pentru că au intrat pe blog fetele care lucrează cu Maria şi fac comentarii de zor :)), m-am gândit să le fac o scurtă prezentare. Aşa, ia să vedem cu cine începem?
O să încep cu Silvia, pentru că e cea mai veche terapeută din echipă. Lucrează cu MAria de aproape 3 ani de zile şi o cunoaşte ca pe propriul buzunar! Silvia debordează de energie şi idei, şi îi place să fie şefă. E bossy rău de tot! Dar îmi place. Maria nu suflă în faţa ei (aşa cum face în faţa mea...) şi Silvia se consideră o a doua conştiinţă a Mariei (sau un fel de greiere Jiminy, hi hi...)
Nu-mi amintesc exact ce am gândit când am angajat-o pe Silvia în 2005, pe vremea aia nici nu prea mă descurcam cu interviurile, cu terapia... Ce mi-a rămas însă în minte este faptul că a venit la interviu, deşi afară ploua cu găleata (iar eu eram convinsă că nu mai apare, aşa cum se întâmplă cu mulţi care sună şi pe urmă dispar) şi că m-a întrebat ceva interesant: eu i-am spus la un moment dat că Maria are un căluţ de lemn, dar nu e interesată de el, iar ea m-a întrebat: "Dar ai lăsat-o să-l descopere?" Oops! Cum adică să-l descopere? Fata asta e mai deşteaptă decât mine!
La şedinţe, Silvia a început să ne piseze cu idei de jocuri şi tot felul de obiecte adaptate Mariei, ceea m-a încântat (şi enervat în acelaşi timp, că era pisăloagă rău:), vroia să se afişeze). Mi-am dat însă rapid seama că prefer un om care să mă piseze cu idei decât unul inert, care să aştepte să-i spun eu ce să facă.
Silvia e pe baricade în continuare, Maria a ajuns un fel de pariu personal al ei. Pariul că SE POATE, oricât de grav ar fi afectat copilul. Acum un an îmi spusese că pleacă de la Maria când Maria îi va spune pe nume (lucru inimaginabil atunci, când Maria nu reuşea să înveţe o biată silabă decât după luni întregi de zile). Iată însă că se petrec miracole, Maria ne-a uluit cu rapiditatea cu care a început să verbalizeze. Acum zice "Silvia" şi multe altele. Silvia a ridicat ştacheta la "Luceafărul", după cum citesc pe la comentarii. . Hm, ce să cred, că Silvia nu va mai pleca niciodată de la Maria, sau că Maria nu va mai avea nevoie într-o zi de Silvia?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cri, cri! (I'm not bossy, of ba da, nu ma pot abtine)
De la prima intalnire eu tin minte un singur lucru: in timp ce "le joie de vivre"(un fost tutore al Dulcetei)incerca sa imi prezinte metoda de lucru, a intrat in camera o fata mica, tunsa scurt. Era Maria. A venit direct spre mine si mi-a facut "Bau" (cucu bau).
P.S.: Imi cautam un job doar pentru vara (lunga mai este vara asta, curios e faptul ca ninge din cand in cand), am luat ziarul si am gasit anuntul dat de I. O saptamana am stat cu numarul de telefon intr-o mana si telefonul in cealalta pana am reusit sa sun.
Lacrimi mari!
E oficial! Maria a "tras cu urechea" la ceea ce vorbeam. Acum chiar daca stie sa imi pronunte numele, REFUZA sa ma strige sau sa imi spuna cine sunt, chiar daca ii se promite o recompensa mare. Spune Nu si imi intoarce spatele.
Ileana, imi pare rau, dar dupa cum vad, chiar daca ai vrea sa scapi de mine[:)], Maria nu vrea.
P.S. Acum ma rog sa nu o supar prea tare, pentru ca ar fi in stare sa inceapa: Si_via, Si_via, Si_via....(Scaparea mea va fi: "Hai Maria spune luceafarul!")
Trimiteți un comentariu