Fetele Mariei (2)

Bun, să continuăm. Vine la rând Corina - sau Ina, după cum îi spune Maria.

Corina lucrează cu Maria de un an de zile. Când a venit la interviu şi la probă, nu am fost teribil de încântată de ea. Ştiam mai multe despre terapie şi eram mai pretenţioasă. (Ah, dacă aş mai avea nişte înregistrări cu Silvia acum 3 ani, cred că aş muri acum de râs... Nici nu vreau să mă gândesc cum lucram noi pe atunci!).

Proba pentru seria de recrutări în care am ales-o pe Corina fusese să-şi petreacă o jumătate de oră în compania Mariei şi să se joace cu ea. Greu, mi-am dat seama pe urmă. Au fost multe fete care au renunţat, pt că Maria le-a simţit mai moi, mai indecise, şi a început să le "testeze" (să arunce jucăriile pe jos, să tragă de tot ce e în cameră, etc). Altele au rezistat, dar nu au făcut decât să repete micile idei de jocuri pe care le sugerasem eu înainte. Corina mi-a plăcut pentru că a fost singura care a avut momente de spontaneitate şi a reuşit să o facă pe Maria să râdă.

Au trecut însă câteva luni bune până să-mi intre Corina la suflet. Nu ştiu de ce, dar îmi era antipatică :))! Sau eram eu o gravidă mofturoasă, nu ştiu :)) Oricum, gheaţa s-a spart treptat. Corina (leoaică, la fel ca mine şi ca Silvia) m-a dezarmat prin devotamentul ei şi implicarea în terapie. Cum vine la Maria, mă ia de la uşă: "Ştii la ce m-am gândit să facem?"

He he, bucuria mea, competiţia de idei.

În plus, Corina o apără pe Maria chiar ca o leoaică! (La fel şi Silvia, de altfel). De câte ori am fete noi la probă, Corina le sperie cel mai tare :). E rea şi exigentă, nu vrea să vină la Maria oricine, şi mai bine le pune pe fugă din prima decât să ne înşelăm cumva şi să angajăm pe cine nu trebuie. Până acum a funcţionat! Chiar le-a pus pe fugă pe fetele care nu aveau sânge în ele şi vână de terapeut.

Ina dragă, sper să mai fii lângă noi când va spune Maria "Luceafărul"!