Cea mai nouă în echipa noastră e Diana. Dintre toţi terapeuţii pe care i-am avut vreodată, ea a fost cea care s-a integrat cel mai repede şi care a deprins cel mai uşor tehnica de lucru. Are un talent pedagogic înnăscut şi o foarte bună intuiţie psihologică. În plus, îi place să "meşterească" - ea ne confecţionează tot felul de materiale de lucru, jucării adaptate sau orice altceva ne trece prin cap. E răbdătoare şi meticuloasă şi ar sta să lipească hârtiuţe şi sclipici până la 12 noaptea!
Când s-a destrămat prima echipă, anul trecut ( o echipă la care ţinusem iarăşi mult, nişte fete minunate), am suferit foarte tare şi mi-am promis să nu mă mai ataşez de terapeuţi. Am încercat să fiu distantă şi neprietenoasă (Corina, săraca, m-a prins în perioada asta!), dar nu mi-a ieşit. Acum fetele sunt iarăşi prietenele mele şi nici nu vreau să mă gândesc la momentul în care n-o să mai fie prin preajmă.
Cât despre restul studentelor care au mai trecut pe la noi şi au stat mai mult sau mai puţin - prefer să nu comentez. La unele am renunţat eu, altele au renunţat singure. Sunt rea şi antipatică dacă îmi propun, şi oamenii care nu îmi plac ajung să plece singuri. C'est la vie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu