Terapia noastră a fost aproape complet sistată de vreo 4 luni din pricina spitalizărilor dese şi a incapacităţii Mariei de a lucra. Standardele mele au coborât foarte mult: nu îmi doresc decât să aibă cât mai puţine crize... în rest, pace şi voie bună.
Acum, că a trecut o lună în care a fost stabilă şi trag nădejde că este începutul unei perioade mai faste, am reînceput să mă gândesc la terapie.
Ce (mai) vreau de la Maria?
Concluzia la care am ajuns este că partea cognitivă este ultima care mă interesează în momentul de faţă. Prioritare sunt limbajul, autoservirea şi motricitatea. Ştiu, nu poţi despărţi zonele de dezvoltare, ele se întrepătrund, şi cu siguranţă nu renunţăm la programele care merg pe cognitiv, dar acestea trei de mai sus sunt cele pe care face progrese mari (limbajul) sau pe care are restanţe majore (motricitatea şi autoservirea, legate una de alta). Tot ele o împiedică cel mai mult în relaţia cu alţi copii şi în viaţa de zi cu zi.
Nu am găsit însă nici până în ziua de azi un kinetoterapeut care să fie pasionat de ce face şi care să mi-o modeleze pe Maria cu sârguinţa şi inventivitatea cu care o fac fetele care lucrează ABA cu ea. Ba da, mint, am cunoscut pe cineva de acest fel, dar a emigrat în Canada... În rest, toţi kinetoterapeuţii care au lucrat cu Maria au fost genul care bifează şedinţa şi fac luni de zile aceleaşi exerciţii învăţate de ei în facultate sau, în cazul cel mai bun, exerciţii aflate din cărţi, dar necorelate şi neintegrate într-o viziune.
Vreau un kinetoterapeut genial, pe care să nu-l înghesui eu cu întrebări, ci să mă înghesuie el cu soluţii, care să viseze noaptea exerciţii noi şi care să vrea să modeleze fetiţa mea din lemn într-o fetiţă mai flexibilă şi mai sigură pe mâinile şi picioarele ei. Vreau un kinetoterapeut care să-şi propună câteva obiective clare şi pe care să muncească să le atingă într-un mod cât mai creativ şi perseverent.
Există? Ne vom întâlni în această viaţă?
4 comentarii:
Domnul sa va ajute!
Vad ca nu scrie nimeni.. Parerea mea e sa cauti pe cineva care NU a facut scoala in Romania..
A, bine bine, stiu ca se face scoala bunaaa, sanatoasa, etc, dar cum spui si tu, nu se prea leaga nimic..
Cineva care vine in Ro, sa faca o specializare(??), sau pentru orice alt motiv.. sa ajute benevol copiii cu probleme, sunt o droaie din astia implicati in problemele Europei de Est..
Chiar ascultam la un mom dat, intr-un aeroport, o discutie dintre o tante si un domn.. se luau la intrecere in cate tari din Africa fusera.. Asta a ajuns ca un portofoliu, musai trebuie sa ajungi pe acolo, ca sa ai ce povesti la servici..
Ma gandeam ca poate vin si in Romania astfel de oameni, nu se stie de unde sare unul care se potriveste cu Maria ta..
:)
România are o şcoală foarte bună de kinetoterapie. Ar fi incorect să îi punem în spate autosuficienţa unor "actori grăbiţi", cu un portofoliu doldora de clienţi la care trebuie să ajungă repede, să-şi facă treaba cum ştiu sau pot şi să fugă, apoi,la un altul. Da, am spus clienţi, nu pacienţi, pentru că, din păcate, aşa îi văd ei. Nu-i judec. Toţi sau aproape toţi aleargă după bani. Important e să lăsăm şi un pic de suflet, de constiinţă a lucrului bine făcut, pe unde trecem.
Asadar, dragă Ileana, nu vreau să dau speranţe deşarte, nu vreau să promit nimic, vreau să văd despre ce este vorba şi să iau anunţul tău - aparent resemnat - ca pe o provocare căreia să-i răspund. Mă poţi găsi la tel: 0724.204.082 Sorin Păscălin (kinetoterapeut).
Draga Sorin, multam de oferta. Dar pentru ca anuntul meu e pus intr-un spatiu virtual de la care te poti astepta la orice :), ingaduie-mi sa fiu deocamdata mai circumspecta si sa te rog sa-mi trimiti un CV la adresa de email terapierecuperare at gmail punct com.
M-as bucura sa gasesc nu pe cineva cu suflet (suflet avem toti :)), ci pe geniul care sa aiba viziune cand lucreaza (ca doar asa suna anuntul, nu?). Si care sa nu inceapa cu exercitiile pasive de care e atat de mandra scoala romaneasca.
Cine stie, poate chiar va fi bine :)
Trimiteți un comentariu