Nu mai scrii şi tu nimic pe blog?, mă întreabă soţu'. Păi, uite că nu mai scriu. Nu mă stresează nici ratingul, nici traficul, nici alte criterii de succes. Scriu când am ceva de spus, altfel îmi văd de ale mele, care sunt muuuulte...
Mai toată ziua mea se desfăşoară strângând hainele aruncate prin toată casa (deşi seara sunt la loc), spălând vase, făcând mâncare, mergând la cumpărături, alergând după Cosma, luându-l pe Damian de la şcoală, certându-mă cu Damian că nu aude ce-i spun, crucindu-mă de trăznăile lui Cosma, lucrând la vreo redactare/traducere, etc.
Apropo de Cosma, ieri m-am întors de la cumpărături, am lăsat plasele la uşă şi m-am dus să mă schimb în hainele de casă înainte de a intre în bucătărie să aranjez totul. Când m-am întors, Cosma deja cotrobăise în pungi, scosese detergentul de vase, turnase cam un sfert din sticlă în mijlocul casei şi tropăia cu picioruşele lui mititele în spuma care se formase şi făcea un discret plici-plici :))
Cât despre Maria, trenul ei l-am cam pierdut şi încerc din greu să mă (re)urnesc din loc. Mi-am propus să mă pun iar pe studiat, am un teanc frumuşel de cărţi aduse de Corina pentru limbaj (în principal din zona Verbal Behaviour Approach) şi trebuie să mă apuc de treabă. Sper să îmi vină idei strălucite şi să mă mobilizeze iar, că simt cum resemnarea îmi dă târcoale.
Până una alta, lucrurile pe care trebuie să le rezolvăm urgent cu Maria, pentru că sunt cele mai stresante, sunt:
1. zgâriatul, care a atins din nou culmi paroxistice (nu ştiu care e misterul acsetui comportament care vine şi pleacă după legi numai de el ştiute...)
2. răsturnatul obiectelor de pe masă. Nu am curaj să mă ridic nici 2 secunde de lângă Maria când mănâncă, pt că răstoarnă fie farfurie, fie paharul, fie apucă altceva de pe masă şi le scutură până le înnebuneşte (de ex. solniţa) sau scoate toate şerveţelele din cutie.
3. scosul limbii la Cosma. E un mod al ei de a se juca cu el (scoate limba şi vocalizează foarte mult, desigur, nearticulat), dar a devenit foarte stresant pt Cosma şi foarte neplăcut în public.
1 şi 3 ţin de comportamente, 2 se datorează în mare parte motricităţii defectuoase. Având în vedere că nu mai cred în tehnicile comportamentale clasice (le-am încercat şi au dat greş sau au avut succes o perioadă limitată), aştept să vină un gând genial de undeva.
În concluzie, de-asta nu mai scriu, pentru că în capul meu sunt prea mulţi nuştiucum şi nuştiuce.
2 comentarii:
Ileana
Dacă te apuci de Verbal Behavior şi doreşti un tovarăş, un prieten, o persoană cu care să te sfătuieşti ori să schimbi o impresie, ai aici una (de fapt două, incluzând-o pe soţie).
Verbal Behavior DOES work. Plain and simple.
Despre comportamentele disturbante (zgâriat, răsturnat, scos limba) nu pot spune mare lucru. Eusebiu nu avut niciodată astfel de comportamente, nici măcar mâinile nu şi-a fluturat, iar auto-vătămări nu a avut deloc.
A avut tantrumuri cu zbierete, faţă roşie, vine la gât umflate, the works. Astea au încetat de mult. Acum mai plânge când nu-i convine ceva şi are formule pe care le repetă ("am febră").
Pe partea socială are rămâneri în urmă, nu prea-şi aşteaptă rândul, cam smulge din mână de la fraţii săi când vrea ceva - dar e drept că nici nu am adresat foarte mult aceste aspecte.
Urmează să intrăm în curând în joc şi turn taking combinat cu vorbire şi atunci om mai vedea.
Dacă resemnarea îţi dă târcoale, just say "ptiu, drace!". It's not an option.
Putere multă îţi doresc!
Marius, multumesc mult pt incurajari. Chiar imi fac bine.
Trimiteți un comentariu