Aseară. Vin târziu de afară cu căruciorul. Când mă aude că am intrat, D. vine în fugă şi-mi spune: "Mama, e revoluţie, se uneşte Moldova cu noi!"
Eu, buimacă rău, nu înţelegeam ce tot zice, nu am timp să dau drumul la televizor. În sfârşit, stau şi eu cu soţu' la ştiri şi pricep. D. freamătă şi tropăie până seara la culcare pe tema asta.
Azi dimineaţă, la 7, după ce îl scol să plecăm la şcoală, D. mă întreabă din nou precipitat:
"Cine a câştigat aseară la revoluţie?"
4 comentarii:
din pacate inca nu ai nostri!
dragut!
da, cum zice Mihaela. si din pacate ma tem ca e un meci din ala dupa care nu se califica nimeni.
si daca vor castiga ai nostri... tot ai lor vor ramane inca multi si buni ani la carma "echipei".
cam asa a fost si la noi..
Aoleu, Ioana, unde-l pierdusi pe Caragiale!? "Copiii spun lucruri traznite" si...cine stie cat de adevarate!...Mie-mi place entuziasmul lui!Doamne ajuta!
ce curati sunt copiii. ce bine ar fi daca unele lucruris-ar implini asa cum cred ei.
Trimiteți un comentariu