Că tot mă muncesc în gând cu obiectele astea invadatoare, m-am gândit insistent în ultima vreme la modelul chiliei de călugăr.
Acolo totul e redus la esenţial: o masă, un scaun, icoane şi una-două haine. Dacă îmi întind gândul până la părinţii din deşert, nici măcar pe acestea nu le aveau. Sunt pilde în Pateric cu hoţi care nu găsesc nici măcar ce să fure dintr-o chilie de pustnic. Grija de multe nu are ce căuta în vieţile lor, şi aici dăm peste însăşi definiţia obiectului: ceva ce se înmulţeşte fără oprire (cancerigen, aş zice) şi ceva ce te umple de griji.
Curăţenia asta zilnică, pe care o începi şi o termini în zadar, este mândria unor gospodine, dar nu şi a mea... Pe mine mă seacă şi mă tâmpeşte. Jumătate din ziua mea se petrece căutând să pun la loc obiecte dislocate sau să fac loc pentru alte obiecte noi, în nădejdea că mai eliberez un pic spaţiul din apartament. Sunt pasionată de aruncat şi arunc orice mi se pare că nu mai e bun acum, în clipa în care am pus mâna pe el.
Urăsc maldărele de hârtii şi facturi, chitanţe şi bonuleţe, urăsc cursurile rămase din facultate, pe care nici nu mă îndur să le azvârl, dar nici nu ştiu ce aş mai face cu ele, urăsc hainele pe care poate o să le mai port şi pantofii cu toc de la nuntă, pe care poate doar Maria să-i mai încalţe într-un vis (că eu nu mă sui pe tocuri nici plătită).
Obiectele ne dau confort şi statut social. Obiectele ne fac sclavi şi nu mai avem vreme de Dumnezeu pentru că "Doamne, mi-am luat maşină şi trebuie s-o bag în service, am cămăşi multe şi stau necălcate de o săptămână, praful s-a strâns ghemotoace la colţuri şi nu pot lăsa casa în dezordine".
Da, ştiu, e o temă veche şi Baudrillard sărăcuţul o fi spus-o mai bine (sau Lyotard? scuze, îmbătrânesc şi uit). Dar a găsit cineva vreo soluţie pe care s-o fi şi aplicat? Îşi lasă cineva casa vraişte şi caută de suflet?
13 comentarii:
Ileana, dupa cum vezi, e 3.40. am! tocmai am terminat curatenia in casa :))
acum stau, franta de oboseala, in casa mea frumos oranduita, unde miroase a ploaie de vara si a lamaie...
pana la urma, sa faci sambata noapte curat in casa, fara sa astepti socrii sau eu stiu ce alti musafiri de gardul 0 e clar un semnal de alarma :)
m-am apucat din furie si din nevoie acerba de ordine si liniste. in casa si in viata. dar ai dreptate, poate e doar un pretext, un mod de a ma ascunde dupa deget. pana la urma, daca tot am terminat cu casa, poate voi continua cu mine, ca doar am o duminica intreaga inainte, e o zi buna pentru smotru spiritual, nu?
Offff ... câtă dreptate ai!
Până la urmă însă dacă trăiești într-un univers domestic dezordonat, nici acela spiritual nu are răgaz să se liniștească, zic eu.
Există cel puţin o soluţie la problemă.
În timp ce ştergi praful, stivuieşti haine, strângi hârtii numai bune de aruncat şi multe altele: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcăroasa. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcăroasa. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcăroasa. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcăroasa. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcăroasa. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcăroasa. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ..."
"Nici bogăţia nu-i păcat, nici sărăcia nu-i virtute". Părintele Arsenie Papacioc.
toti aveti dreptate, ceea ce ma face sa-mi mai domolesc naduful cu care am scris si sa ma simt un pic rusinata.
da, Marius, asta e solutia salvatoare.
gandul initial insa cu care scrisesem textul era un pic pe dos: daca am avea mai putine, nu ar fi mai multa ordine si timp pentru altele?
este incredibil cate pot incapea intr-o casa de om. doar cand ne-am mutat din garsoniera la 3 camere m-am crucit cum am umplut 3 camere cu tot ce incapuse pana atunci intr-una singura. si daca ne-om muta la casa, pesemne ca voi avea acelasi soc.
"daca am avea mai putine, nu ar fi mai multa ordine si timp pentru altele?"
E un gând care m-a frământat şi pe mine. Şi răspunsul pe care l-am găsit este: NU.
Pe temă s-ar putea scrie enorm de mult şi tocmai de aceea nu mai adaug nimic :o)
Scuze pt. că am greşit mai înainte de am scris de mai multe ori "păcăroasa" în loc de "păcătoasa". E mai mult vina lui Copy-And-Paste ... :o)
propun atunci ca discutia sa continue in mintea fiecaruia :)in a mea va continua cu siguranta.
P.S. sunt sigura ca la acelasi raspuns voi ajunge si eu, caci tot NU este raspunsul pe care l-am aflat cu totii si pentru falsa idee ca daca te inconjori de tehnologie avansata, care lucreaza in locul tau, tu ai mai mult timp liber...nu, nu ai. Cineva care nu are pace iti da mereu de lucru...ah, gandurile si razboiul lor...
Ileana, noi suntem in preajma renovarii si crede-ma, simpatizez si empatizez cu tine mult mai mult decat s-ar putea exprima in cuvinte....cred ca o sa-mi iau inima in dinti si o sa arunc 3 sferturi din casa!!
:D
"daca am avea mai putine, nu ar fi mai multa ordine si timp pentru altele? "
Ba da. Pana acum cativa ani tineam si eu tone de lucruri nefolositoare din motive sentimentale sau pentru "imi vor trebui totusi la un moment dat". Pana intr-o zi...am inceput sa arunc TOT ce nu folosisem in ultimele luni: inclusiv carti vechi, cursuri, haine pe care nu le mai purtasem...a fost ca o revelatie! De atunci mi-am facut un obicei sa ma debarasez de tot ce nu folosesc, iar la haine am o regula clara, pentru a nu depasi un anumit numar: cumpar una noua, arunc/dau de pomana una veche. Scurt si fara nici un rabat.
Rezultatul: mai mult timp, mai mult spatiu, mai multa liniste.
Dinny - minunat gest, sa dai o haina purtata pentru fiecare haina noua cumparata. Se retine :)
nici eu n-am mai tinut in casa nimic din ce n-am folosit in ultimul an.Dar ce e mai important - am devenit extrem de selectiva cu ceea ce cumpar.
Mi-a placut mult ideea de a amenaja "calugareste". cred ca stii sala de la MTR unde Irina a creat un interior de chilie. Cata liniste in alb si negru...
ca tot vorbeam de modelul chiliei de calugar, ei au foarte putine lucruri in chilie fiindca si modelul de organizare, si nevoile lor sunt mai mici decat ale unei familii.
ileana draga, eu am trecut de mult de faza asta cu stresatul din cauza dezordinii, nu pentru ca mi-ar placea asa dar pir si simplu nu ma descurc altfel si decat sa fiu si stresata si cu casa vraiste, am ales mai bine sa fiu doar cu casa vraiste si ...ne-stresata. Pana la un punct adevarat.
Eu am avut o perioada si de ... chilie, ca sa zic asa, am stat singura intr-o mansarda de 2/3m si ma simteam extraordinar de bine - pat, masuta si cuier. Dar acum cu 4 copii mici n-am de ales, daca as avea doar un rand de haine, n-as reusi sa le intretin, plus jucarii, reviste, carti s.cl. Dar lor nu le spun ca nu imi pasa asa mult, ii pun mereu sa stranga.
Pana la urma nu noi suntem pt casa, ci casa pt noi.
Acum sa nu credeti ca la mine e dezastru si mie nu imi pasa. Sau ca nu mi-ar placea sa fie altfel. Si nici macar nu ma ocup de suflet; de altele...
O casa invartita dupa soare si neanimata e trista, zise vulpea...
Trimiteți un comentariu