Când termină Maria de mâncat, bucătăria mea arată ca după război. Cred că alţii ar face infarct dacă ar vedea asta de 3 ori pe zi în casa lor, după cum îmi spunea mucalit şi Corina.
Iată o privelişte de ieri, de sub scaunul Mariei. Pe jos sunt coşul de pâine, ceapa din care îi tăiam bucăţele, şi brânză. Şi pot zice că a fost o zi OK. (Cu un click pe imagine, le vedeţi mai bine.)
Şi iat-o şi pe Maria cu boticul pe labe, obosită de atâta brânză cu ceapă :)
Acum ce ne doare cel mai tare la masă şi ce nu am putut rezolva de ani de zile, deşi am aplicat metode fel de fel:
1. Răstoarnă farfuriile, cănile. Le împinge cu putere şi le răstoarnă. De ce? Greu de spus.
Fie nu mai vrea să mănânce (deşi ştie să zică "Nu mai vreau supiţă, etc", preferă să împingă farfuria, care evident se răstoarnă - foloseşte multă forţă în gesturi, nu ştie să şi-o controleze),
fie i se pare interesant - întotdeauna obţine ceva: ori reacţia noastră (chiar dacă ne-o stăpânim, noi, adulţii, ceilalţi copii nu şi-o stăpânesc, aşa cum nici alţi oameni care se întâmplă să fie cu noi la masă sau la a căror masă ne aflăm noi. PLus că nici eu nu mai am răbdarea de a tace şi a înghiţi la nesfârşit), ori consecinţa firească - mâncarea întinsă pe masă, pe jos, pe ea...
2.Scoate şerveţelele din cutia mare de pe masă. Le scoate pe toate, unul după altul, şi şterge masa cu ele, apoi le aruncă jos şi ia altul.
3.Bate cu lingura în farfurie tare de tot. Chestia asta o distrează, şi nu o pot ignora, pentru că dă atât de tare încât poate ciobi farfuria. Iar uneori mai doarme şi Cosma, aşa că mă agit să fac linişte.
Metode încercate: ignor, luat farfuria din faţă, eliberată masa de orice obiect care nu e strict necesar, tokeni cu recompense alimentare care se pierd pe măsură ce Maria mai face un gest nelalocul lui.
Alte idei?
12 comentarii:
eu aveam o farfurie cu ventuza pe dos, ca sa se lipeasca de masa si sa nu se rastoarne usor. poate v-ar fi de folos asa ceva
Tacamuri de plastic?
Sigur:)
Hai sa-ti spun ce am facut eu, si ce am adoptat si de la altii, ca sa nu mai fie vesnica harababura in bucatarie.
In primul rand, le-am luat farfurii de plastic:D, au ceva in genul asta pentru supa: http://www.leapsandbounds.com/catalog/product.jsp?productId=313780
Si le plac ff tare.
Daca le dau pe jos, nu-i bai, daca bat cu lingura in ele, daca si le pun in cap.. la fel.
Apoi, am incercat sa am 2 mese in bucatarie, adica sa am o masa complet goala pe care mancam.
Pe masa la care mancam nu sunt decat farfuriile, lingurile si painea(dar eu de obicei le-o pun direct in supa). Altceva, nimic.
Si cand nu se mananca la ea, masa sa fie tot goala, eventual cu ceva ornamente de lemn, na!
Pe alte mese, dulapuri etc sa pun orice altceva- sarea, paharele, alte craticioare, toate ustensilele de bucatarie(adica juicer, blender, etc).. Daca M vrea sa se agate de ceva, sa ia fata de masa LOL..
Sa stii ca si la mine e vraiste sub masa, culmea, sub scaunul celui mai mare din copii, care tot la fel, e fff vorbaret(cand era mai mic, mijlocia ii lua si din farfuria lui mancare, ca el era ocupat cu vorbitul)
Nu cred ca e motiv de suparare mare, adica nu mi se pare:)
Asa e cu casa plina de copii:D
Ileana, dacă ai cartea Overcoming Autism, capitolele 3 şi 4 tratează problema modificării comportamentelor disruptive.
Dr. Koegel arată acolo necesitatea întocmirii unei analize comportamentale pentru a putea modifica un comportament. Recomandă şi nişte formulare care mi s-au părut de bun simţ şi uşor de completat.
Ideea este să observi şi să notezi, să observi şi iar să notezi, cu antecedent şi rezultat cu tot - înainte de a te gândi la modificare.
Noi vrem să aplicăm asemenea lucruri pe Eusebiu, căci partea de socializare a cam rămas în urmă şi începe a ne da de furcă (îi ciupeşte pe fraţii mai mici, etc) - plus că, în ultima vreme, este cam timid cu străinii, începe a face eye avoindance (ceea ce n-a făcut înainte) şi nu e de bun augur.
Să vedem, poate facem acele formulare pt. noi, şi atunci - time permitting - le voi încprca pe net.
Adriana Calin - am comandat tocmai din America o farfurie speciala, care sa se lipeasca de masa, dar nu s-a lipit atat de tare incat sa nu o smulga Maria de acolo :) Dar ii mai du o sansa ideii, o sa mai scotocesc dupa alte modele. Mersi!
farfurii si tacamuri de plastic - hm, ar fi o solutie impotriva spartului, dar comportamentul ar fi acelasi, si tot deranjant ar fi. Dar mi se pare ingenioase cele din catalogul trimis de tine, Adriana (pt ca sunt adanci, poti manca ciorba din ele), o sa studiez mai bine problema :) Mersi!
A, Adriana, trage si de fata de masa, normal! si impinge si masa pana se propteste in calorifer! iar o masa paralela nu am unde pune, bucataria mea e o chichineatza...
Marius - sigur ca am facut tabele ABC si analiza comportamentala. Am tabele fel de fel, venite si de la supervizoare, gasite si de mine pe net...dar iata ca simpla analiza nu iti ofera neaparat solutii practice...
multumesc tuturor. Problema ramane in continuare deschisa :)
si n-ar fi mai simplu daca ai renunta la fata de masa? si noi avem o bucatarie mica, ingusta, si n-am avut loc de masa, asa incat am pus jos niste corpuri de dulapuri, in capetele din dreapta si in stanga peretelui, intre ele mult spatiu gol, si deasupra am pus un blat luuung, din perete in perete, care se sprijina pe dulapurile din margini. si deasupra spatiului gol e "masa", direct pe blat, fara fata de masa.nu stiu ce se intelege din descrierea mea. poate v-ar prinde bine asa ceva, n-ar mai avea ce muta din loc. imi pare rau ca nu am idei despre cum sa n-o mai tenteze gesturi de genul asta
Hristos a Inviat!
Inventeaza un joc de genul 'partenerul Mariei la masa'.
Cel care maninca cu ea ii da bucatele de paine, sau bucati gata de inghitit car i se pun pe farfuria ei goala, din plastic, evident.Ii pui in farfuria ei doar jumatate cantitatea de supa, mai adaugi mai tarziu daca mai vrea,intreband-o evident.De aici cred ca ai tu mai multe idei in functie de bucataria ta si meniul zilei.La masa ii poti lasa sa asculte orice cantec care o tine linistita.
Ideea de baza e ca se simte tradata de atentia data si celorlalti frati, de atentia mancarii ce o acorda toti, ori ea stie ca ea are toata atentia...nu?
Iarta-ma, poate am scris lucruri ce ai incercat sau nu se pot aplica.
Doamne ajuta,
Joanna
Adevarat a inviat!
Draga Joanna, multumesc pentru gandurile tale. da, sigur ca e si o forma de a cere atentie.
Am observat insa ca face aceleasi lucruri si daca mananca singura in bucatarie, si daca mananca impreuna cu o persoana care sta numai de ea. Maria face terapie de luni pana vineri, si deci are mereu un terapeut la masa in aceste zile. Sigur, problemele nu sunt asa de virulente ca atunci cand sunt eu singura cu toti copiii, pt ca e mai strict controlata.
Chiar daca imi scrieti lucruri pe care le-am mai incercat, eu oricum va multumesc tuturor, pt ca de fiecare data revad problema dintr-o noua perspectiva.
Si de-asta am facut-o publica, altfel o marunteam doar cu specialistii :)
Poate pare o idee super-stupida, dar ma risc :)
Ce zici de un xilofon? Sau de toba? Cand ea loveste cu lingura in farfurie, tie tocmai sa-ti vina o idee.
Maaaa, Maria, ce idee excelenta mi-ai dat. Stiai ca unii oameni traiesc din asta? Din facut muzica cu instrumente neconventionale? Unii canta la xilofon, unii la tobe, altii fac muzica din orice.
Si sa iei un fund de lemn, o lingura de lemn, o lingura de metal si sa i le pui pe toate la dispozitie. Sa transformi totul intr-un joc pe care il poate prelungi si in afara orelor mesei si 'consuma' cumva.
Si dupa experimentele la care participi si tu plina de incantare, poate si ceilalti copii (experimente in care ea se simte complet integrata, ba, mai mult, cumva cel care a venit cu o idee atat de faina), puteti trece la instrumente clasice.
Noi am gasit la carturesti un xilofon numai din lemn. Si a fost o experienta tare buna pt d, pt ca ceea ce era o joaca brutala s-a transformat in cu totul altceva. Pentru ca amaratul ala care chiar scoate...muzica. Si nevoia aia de a lovi pentru a face zgomot a fost inlocuita (de el, fara nici un strop de implicare din partea nostra, doar lasandu-l singur cu instrumentul) de o atentie la sunete, de intensitati diferite...
Sper sa nu fiu totusi complet pe langa :)
diana, chiar mi-ai dat o idee buna! la asta ma si gandeam de cateva zile: atunci cand nu poti opri un comportament nedorit, e bine sa-i dai un sens si sa-l canalizezi usor spre ceva mai acceptabil.
da, o sa incerc neaparat asta! chiar de azi ii pun langa ea toba/tamburina/xilofonul si vad ce iese :)
pacat ca nu stie sa faca avioane din hartie, ca o dezvatam si de scos toate servetelele din cutie :)
La multi ani, Maria!:)
La multi ani, fetita frumoasa!
Trimiteți un comentariu