Children are mysterious flowers.
Their names are riddles, their lives are gardens of forking paths.


sâmbătă, 28 martie 2009

Evadarea e viaţa mea

Pare firesc să trăieşti în oraş şi să îţi doreşti să fii mereu în altă parte. Marea majoritate pare să considere asta un concept valabil doar în timpul executării programului de concediu.

Schizofrenia în care suntem încurajaţi să ne complacem e mediul perfect pentru dezvoltarea microbului monotoniei. Rupem lanţul doar în week-end, la team-building sau în concedii. Şi atunci cu grijă, că duşmanul de la resurse umane pândeşte tot timpul.

Un comentariu:

diana spunea...

da...stiu si eu o poveste in care toata treaba asta cu orasul era doar temporara, pana termin cu facultatea. si apoi s-a mai aglomerat un pic pentru ca mai venea o anumita zi a lunii, in care trebuia platita chiria, deci a mai fost nevoie de un job, apoi de doua, s-a ajuns si la recordul de trei :) si toate astea temporar, maxim un an, doi, nu mai mult. oricum, eu am crescut la tara, n-am probleme de activitate, stiu foarte bine sa ma bucur de timpul meu. la intrebarea " cum iti petreci timpul liber?" vine de la sine raspunsul- merg la munte, imi place la nebunie sa ma catar, plus ca stiu o gramada de locuri cu iarba verde, umbra numai buna pentru citit, am o mie de variante. cu prietenii mei?? ohooo! dar cate nu avem de facut?? petrecem o gramada de timp impreuna, avem locurile noastre, unde ne vedem constant, activitati distractive, nu gluma!!!dar daca ma gandesc serios la asta, n-am mai fost la munte din clasa a 12-a, cand cutreieram tara in lung si-n lat cu trupa noastra de teatru, vanam teatrele in care puteam juca si dormeam mai mult prin hoteluri de prin cine stie ce colt de tara decat la caminul liceului. nici acasa, la tara, mai mult de o dupa-amiaza pe saptamana nu am mai stat de cel putin un an. prietenii mei?? au si ei job-urile lor, sesiunile lor, iubitii lor, angajamentele proprii. in oras?? n-am mai fost de muuult timp. azi, intr-o mult asteptata zi de sambata, ma regaseste ora 19.00 cocotata in pat. programul aglomerat ma face sa ma pacalesc cu relaxarea din week-end. dar sunt atat de obosita incat aleg sa nu mai fac nimic. exceptie face vizita saptamanala la supermarket. si, bineinteles, curatenia. unde e "tineretea" mea agitata??? ce-mi promit in fiecare seara? o casa la Bran... ce-am facut luna trecuta pe vremea asta? un curs de managementul timpului :) oare asa mi-am imaginat eu ca vor sta lucrurile la 22 de ani? hmmm.....