Update

Pe scurt, din minunile anului care s-a scurs.

Unu, avem o surioară nouă, pe nume Marta. Are 3 luni, e liniştită şi înţelegătoare, cam aşa cum îmi închipuiam că trebuie să fie cineva cu un astfel de nume. Nu ştiu ce părere îşi face despre lumea în care a aterizat, că mai tot timpul aude buşituri, ţipete, vorbe încălecate şi, în general, un balamuc cu care noi ne-am obişnuit şi pe care nu-l pot reduce sonor oricît de mult m-aş strădui.

Doi, după ce am suspendat vreme îndelungată terapia Mariei, o reluăm cu forţe noi, chiar nu se mai putea, bunele deprinderi se pierd în cazul ei foarte uşor. Mai ales că în ultimul an a avut parte de o mamă însărcinată, obosită şi fără chef de viaţă, de un Cosma agitat că nu-l mai pot duce în braţe şi nici scoate afară şi de prietenele-terapeute dispărute brusc şi definitiv.

Trei, mi se pare că viaţa cu mulţi copii este ceva ce aduce cu urcatul pe munte: curg apele de pe tine, îţi vine să o iei înapoi de nervi că te-ai apucat să faci traseul ăsta tâmpit, dar când ajungi la sfârşit ai o satisfacţie grozavă, deşi mai ai puţin şi-ţi dai duhul. Încet-încet inima nu mai bate ca apucata, îţi recapeţi suflul şi poate scoţi şi aparatul de fotografiat din geantă :) Cam aşa sunt eu la sfârşitul fiecărei zile, când în sfârşit îi văd adormiţi pe toţi, unii mai strâmb, alţii mai relaxat.

P.S. Postul ăsta l-am scris într-un moment mult-aşteptat de somn al celor 4. Într-o juma' de oră ei se trezesc, eu bag aparatul la loc în geantă şi îmi pun bocancii :)